Cheile Dobrogei reprezintă unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Dobrogea. Dacă ajungi în Cheile Dobrogei pentru a vizita obiectivele turistice de aici, e păcat să nu dai o tură şi pe la Casian şi Gura Dobrogei. Sunt locuri de o frumusețe sălbatică, cu păduri, peșteri și mănăstiri, pe unde au trecut sfinți și zei, eroi și animale preistorice.
Am scris anul trecut un articol cuprinzător despre ceea ce poți face în Cheile Dobrogei, indiferent de anotimp, chiar și iarna. În articol se regăsește și o hartă cu principalele atracții turistice din Chei.
De această dată, vom merge într-o călătorie fascinantă în împrejurimi, la Casian și Gura Dobrogei, două zone care împreună cu Cheile Dobrogei formează un întreg.
Mănăstirea Sfântul Ioan Casian, întemeietorul monahismului european
La aproximativ trei-patru kilometri în linie dreaptă de Cheile Dobrogei se află Dealul Casienilor. Zona face parte din masivul geologic Cheia și este rezervație naturală. Relieful este variat, cu turnuri de calcar cioplite de natură în moduri curioase, dar şi cu dealuri împădurite sau platouri de piatră.
Accesul cel mai ușor este prin Târguşor. La ieşirea din sat spre gară, înainte de calea ferată, se face un drum pietruit la stânga, spre Mănăstirea Sfântul Ioan Casian, marcat corespunzător cu indicator la ieşirea din satul Târgușor. După vreo doi kilometri, se poate parca lângă gardul mănăstirii.
Lăcașul de cult este ridicat în memoria Sfântului Ioan Casian, dobrogean la origine. Acesta s-a născut în secolul patru, cel mai probabil în satul omonim aflat la câțiva kilometri depărtare. Însoțit de părintele său spiritual Gherman, Casian și-a părăsit ținuturile natale pe la vârsta de 20 de ani, dornic să cunoască civilizația creștină la originile ei. Pașii l-au purtat pe la Ierusalim, Constantinopol și Pustiul Egiptului (unde apăruseră primele comunități călugărești, în care monahii locuiau în peșteri). Casian s-a stabilit apoi la Marsilia, unde a întemeiat o mănăstire.
Este considerat unul dintre Părinții Bisericii creștine și întemeietor al modului de viață călugăresc, prin scrierile sale.
Construcția mănăstirii a început prin anul 2000, după o primă etapă în care călugării au locuit în niște containere.
Din spatele chiliilor se poate ajunge la peșteră, unul dintre cele mai uimitoare obiective turistice în Dobrogea, mergând pe o potecuță marcată din loc în loc de indicatoare. E o plimbare plăcută prin natură, care durează vreo 20 la coborâre. Doar la urcare necesită un pic de efort. Zona e foarte frumoasă, un platou de piatră cu pâlcuri de pădure și o superbă priveliște spre dealurile din jur și spre satul Casian.
De aici pot fi admirate pe dealul din est câteva uriașe cercuri de piatră, care au aprins imaginația multora și în legătură cu care vom reveni imediat.
Peștera Sfântului Ioan Casian, un Pustiu al Egiptului în variantă dobrogeană?
Pe la jumătatea traseului, poteca ajunge pe o stâncă abruptă, chiar deasupra peșterii. E un punct de unde se poate admira peisajului, cu un frumos lac antropic, chiar la baza dealului.
Urmează apoi o coborare mai abruptă, într-o zonă în care călugării au montat o balustradă și au săpat un fel de trepte întărite cu scânduri, pentru a nu aluneca. Poteca se rotește în spirală în jurul stâncilor și se oprește în dreptul unei scări de metal. La capătul ei e micuța Peșteră Casian.
Tradiția spune că în această peșteră s-ar fi rugat Ioan Casian în tinerețe. Chiar dacă nu putem ști asta cu certitudine, cert este că peștera a fost folosită ca refugiu sau sihăstrie de către călugări sau pustnici, fapt atestat și de unele inscripții săpate în piatră. Totodată, cele mai multe bucăți de vase descoperite în peșteră sunt contemporane cu Ioan Casian.
În dreapta intrării este o inscripție creștină din secolele X-XI, din păcate nepusă în valoare. Pe peretele opus, a fost săpată în piatră o nișă pentru opaiț.
Interesantă este prima sală, luminată natural datorită deschiderii mari. De aici se desprind două galerii; cea din dreapta este mai înaltă și ma lungă și se termină cu un aven (galerie verticală) ce dă într-o mică sală. Accesul însă nu este recomandat turiștilor, căci necesită echipament și abilități speciale.
Amfiteatrul de la Pietrele Scrise, unul dintre cele mai misterioase obiective turistice din Dobrogea
Plecând tot de la mănăstire, se poate vizita Amfiteatrul de la Pietrele Scrise și „izvorul sfântului” (aceasta din urmă fiind o „tradiție” clericală târzie).
Amfiteatrul însă este foarte interesant și total autentic. Vorbim de jumătatea unui cerc de piatră (cealaltă jumătate s-a prăbușit) la baza căruia se află o inscripție misterioasă în limba greacă.
Aceasta are peste 1700 de ani vechime și a fost descoperită de către părintele arheologiei românești, Vasile Pârvan. Inscripția pare a fi o piatră de hotar ce delimitează Teritoriul Casienilor (care locuiau în sat) de Locuitorii Peșterilor.
Am numit inscripția misterioasă pentru că încă nu e foarte clar cine erau acești locuitori ai peșterilor. Unii susțin că e vorba de adoratori ai zeului Mithras, care oficiau ritualuri în alte peșteri din zonă (despre care vom vorbi mai departe), iar alții, că e vorba de sihaștri creștini.
Legat de acest amfiteatru, arheologii care au cercetat zona spun că dacii oficiau aici diverse ritualuri religioase.
Aceste ritualuri, care includeau și sacrificii umane, au fost atestate și la Peștera Craniilor din Cheilor Dobrogei, unul dintre cele mai uimitoare obiective turistice din Dobrogea, despre care poți vedea aici un clip.
Cercurile de piatră, OZN-uri sau Temple solare megalitice?
Spuneam că Amfiteatrul de la Pietrele Scrise este o jumătate dintr-un cerc de piatră care s-a rupt în două. Aceste cercuri au atras atenția tuturor, ba chiar au aprins imaginația unora, care vedeau în ele urmele unor temple solare misterioase sau chiar indicii ale unor civilizații extraterestre.
În urmă cu câțiva ani s-a aflat că misterioasele cercuri sunt urme ale unor foste colonii de corali, ce datează de acum 150 milioane ani, când această zonă se afla scufundată sub apele Mării Thetis.
Coralii sunt niște ființe marine care populează mările calde, în colonii cu formă de arbori. Când mai mulți astfel de „arbori” se unesc, creează structuri imense, numite atoli, cu sute de metri în diametru și înălțime.
În România, atolii de corali se pot vedea doar în Dobrogea (în zona Cheile Dobrogei – Casian – Gura Dobrogei și în zona Crucea, în Rezervația Allah Bair, pe care am prezentat-o vara trecută).
Peșteri, zei și animale preistorice în Rezervația de la Gura Dobrogei
Pentru a ajunge în Rezervație, de la Gara Târgușor urmați drumul spre satul Gura Dobrogei. După vreo doi kilometri, șoseaua coboară în câteva curbe strânse, până în valea Visterna. Acolo puteți părăsi drumul spre dreapta și să parcați pentru a continua drumul pe jos spre Peștera La Adam.
Aceasta este o zonă în care din în când în când poți întâlni câte un cort sau o rulotă. Peisajul seamănă cu cel de la Casian, pădure „spartă” din loc în loc de turnuri de stâncă. O potecă ce merge spre vest ne duce la Peștera La Adam, după ce traversăm pârâul Visterna.
Peştera La Adam și sanctuarul unui zeu iranian
În Peștera la Adam se intră pe sub o stâncă uriașă ce seamănă cu un animal preistoric, ridicat pe labele din spate. Urmează o galerie înaltă, puternic ascendentă, pe care puteți urca dacă sunteți atenți la calcarele foarte sfărâmicioase ce se desprind cu ușurință.
Galeria este impresionantă, tavanul având mai multe „decupaje” naturale pe unde intra lumina. Acest fapt poate crea imagini minunate în funcție de oră și de anotimp.
Dacă aveți puțină pricepere și curaj, puteți merge până în capătul galeriei, iar apoi puteți urca în stânga într-un horn natural ce iese pe stâncile de deasupra peșterii.
În această peșteră au fost descoperite două basoreliefuri cu suporturi și trei altare consacrate cultului zeului persan Mithra (datând se pare din secolul al IV-lea era noastră), expuse la Muzeul de Arheologie din Constanța). Tot aici au mai fost găsite unelte de silex, ceramică și oase de animale preistorice.
În apropiere de peștera La Adam, poate fi admirată o peșteră al cărei acoperiș s-a prăbușit. Iarna, când e vegetație mai puțină, e relativ ușor să pătrunzi în ea.
Peștera Liliecilor este cea mai mare și mai spectaculoasă din întreaga zonă și poate fi vizitată fără echipament special. E nevoie dor de o lanternă și încălțăminte cu talpă aderentă. Cu toate astea, este unul dintre cele mai puțin cunoscute obiective turistice din Dobrogea.
Pentru a ajunge la ea, trebuie să mergeți la Mănăstirea Dionisie Exiguul, urmând în continuare drumul spre satul Gura Dobrogei, până la traversarea râului Visterna, pe un podeț. După podeț o luați spre dreapta (este indicator) și parcați pe platoul din fața mănăstirii.
Drumul spre peșteră începe din fața mănăstirii, pe o potecuță ce urcă pe dealul din vest, pentru aproximativ 10 minute. Trebuie să urmăriți cu atenție cărarea, pentru că la un moment dat aceasta face un viraj la dreapta, pe o stâncă. Cineva a marcat recent traseul, cu pete de vopsea fosorescentă.
Peștera Liliecilor și oamenii din epoca de piatră
Prima intrare în peșteră pe care o veți întâlni este o deschidere verticală (aven), pe care nu este indicat să vă aventurați fără echipament de escaladă. Mergeți mai departe și într-un minut veți ajunge la intrarea principală.
Peștera are două galerii ce se întind pe aproximativ 500 de metri.
Galeria cu ceramică se deschide în stânga, cu un culoar de câțiva metri în care trebuie să experimentați mersul piticului, după care se merge în picioare, fără probleme.
Galeria aceasta are o formă destul de regulată, ceea ce i-a determinat pe unii cercetători să presupună că ea a fost lărgită și amenajată pentru a fi locuită de oameni, în diferite epoci istorice. De fapt, pe pereți se mai observă încă semnele unor cercetări arheologice care au scos la iveală obiecte din perioada pietrei și până în secolul al XVIII-lea.
Cea mai impresionantă porțiune din galerie este ultima, Sala Cristalelor, unde apa a sculptat în rocă forme ciudate și variate, printre care se remarcă Scaunele, unica Coloană din peșteră și câteva gururi (gropi rotunde, în piatră), care primăvara se umplu cu apă.
Peretele dinspre răsărit al sălii este alcătuit din cuarț, sau cristale de peșteră, o piatră deosebit de frumoasă.
Galeria cu fosile este accesibilă mergând în linie dreaptă de la intrare. După câteva minute, traseul ajunge în sala centrală, o aglomerare de bucăți uriașe de rocă, prăbușite cândva din tavan. în acest loc, traseul se bifurcă, în stânga spre Nivelul 2 al peșterii, iar în dreapta continuă cu o porțiune de cățărare pe o suprafață destul de alunecoasă.
Vă sfătuim să mergeți mai departe doar dacă aveți echipament adecvat și o hartă a peșterii, pe care o puteți găsi aici.
Peștera păstrează multe dovezi de locuire și chiar enigme ale trecutului. Lângă intrare și în prima parte a Galeriei cu Cristale s-au găsit urme de locuire din Epoca Pietrei, când grupurile de vânători-culegători își făceau adăposturi la gurile peșterilor.
Din aceeași perioadă provin și două blocuri mari, de piatră cioplită, găsite în peșteră.
Pe Galeria cu Cristale s-au descoperit obiecte (instrumente de silex, obiecte de ceramică, monede) care indică faptul că peștera a fost locuită în diverse epoci istorice.
Legenda Regelui dac Dapyx
Unii istorici cred că această peșteră este celebra Keiris, despre care un istoric antic spune că a fost zidită de romani, pentru ca dacii ascunși înăuntru să moară de foame. Povestea vine de la istoricul Dio Cassius, care a povestit lupta dintre generalul roman Crasus și războinicul dac Dapyx, care conducea o alianță de triburi locale.
Potrivit istoricului grec, cetatea lui Dapyx, Genucla, a fost cucerită de romani și dacii s-au retras într-o peșteră, luând cu ei toate bogățiile. Pentru a nu se aventura într-o peșteră necunoscută, romanii ar fi zidit intrările și i-ar fi lăsat pe daci să moară de foame.
Primul care a afirmat că celebra peșteră Keiris este Peștera Liliecilor de la Gura Dobrogei a fost Vasile Pârvan, considerat fondatorul arheologiei românești, despre care am vorbit și mai sus.
Mănăstirea Sfântul Dionisie cel Mic
La plecare, vă puteți opri la mănăstirea ce evocă memoria unui sfânt cu origini dobrogene, Dionisie cel Mic (sau Exiguul – pentru a oglindi tendința Bisericii de augmenta totul).
Aici te poți răcori cu apă de la izvorul sfântului (în realitate, Izvorul Șeremet, care a alimentat mulți ani satul Târgușor) și poți să admiri peisajul, adăpostit la umbra copacilor din curtea mănăstirii.
Cazare la Cheile Dobrogei?
Încercarea de a căuta „Cazare Cheile Dobrogei” va returna ca rezultate pe Booking un hotel din comuna Mihail Kogălniceanu și câteva pensiuni din satul turistic Corbu. Turiștii care vor să se cazeze mai aproape de aceste locuri, printre cele mai interesante obiective turistice din Dobrogea, trebuie, din păcate, să mai aștepte.
Mihai Răzvan ROTARU, Viviana ROTARU