În Cheile Dobrogei se află un loc fabulos, încărcat de istorie, mister și tenebre, foarte puţin cunoscut de turiştii care trec prin zonă: Peştera Craniilor. Arheologii care au cercetat locul spun că în urmă cu aproximativ 2500 de ani aici aveau loc ritualuri religioase și chiar sacrificii umane. O dată la cinci ani, geto-dacii sacrificau un om, crezând că astfel îl trimit cu mesaje la zeul Zalmoxis. Istoricii consideră aceasta o practică larg răspândită la strămoșii noștri, dar insuficient documentată arheologic.
La intrarea în Cheile Dobrogei dinspre Constanța, în locul în care apar primele formațiuni calcaroase pe partea stângă a șoselei, la baza unui bloc de piatră, se află intrarea de formă dreptunghiulară, a Grotei Craniilor.
În fața peșterii, o groapă de câțiva metri stă martor al săpăturilor arheologice realizate în urmă cu 10 ani de către o echipă mixtă de arheologi din România și Polonia, în cadrul proiectului Study of the Prehistoric and Early Mediaeval Settlements in the Casimcea River Valley in Central Dobrudja.
Concluziile cercetărilor au fost publicate în revista Pontica, în articolul O groapă rituală descoperită în zona Cheile Dobrogei-Peștera Craniilor, semnat de Valentina VOINEA și Barłomiej Szymon SZMONIEWSKI.
În pământul scos din această groapă în anul 2009, arheologii au găsit o calotă craniană decupată, orientată pe direcţia sud, ce fusese depusă în exteriorul peşterii, pe axul intrării, la aproximativ 1,50 metri distanţă de peretele de stâncă.
Analiza straturilor de sedimente din această groapă a dus la concluzia că spațiul din fața peșterii a fost „utilizat intens atât pentru locuiri sezoniere cât şi pentru practici rituale speciale”.
O groapă rituală în fața peșterii
Săpăturile au continuat în 2010, când arheologii au descoperit o groapă rituală cu oase umane ale unui defunct ce fusese decapitat.
După îndepărtarea unui strat de epocă elenistică, de aproximativ 20 de centimetri, s-a delimitat un sediment compact, foarte bine tasat în dreptul intrării în peșteră, cu o grosime de aproximativ 10 centimetri (adâncime 1,60 – 1,70 m), format din pământ galben argilos, amestecat cu pietre calcaroase de dimensiuni mici, fără material arheologic.
„În timpul demontării acestui strat, am avut surpriza să descoperim fragmente de calotă craniană umană, la numai 0,20 metri sud de intrare, în dreptul unei nişe naturale de la baza peretelui de stâncă. Ele proveneau dintr-o groapă rituală cu oase umane, uşor deranjată în partea superioară, fiind afectat doar craniul. Groapa rituală (0,95 x 0,50 m) situată la adâncimea de 1,70 / 1,80 m, a avut axul lung orientat pe direcţia vest-est, paralel cu intrarea în peşteră. Cu excepţia craniului, oasele umane s-au păstrat în conexiune anatomică. Datorită poziţiei extrem de chircite în care a fost depus defunctul şi a umidităţii solului, situat lângă peretele peşterii, oasele au format o masă compactă, fragilă, deosebit de dificil de cercetat mai ales în partea superioară a gropii.
Capul a fost așezat în dreptul bazinului
Fragmentele de craniu au suprapus oasele de la bazin, mai puţin mandibula care a apărut la aproximativ 0,15 metri est de craniu, într-o poziţie neobişnuită, lângă o piatră situată la marginea gropii. Curăţarea atentă a oaselor ne-a permis surprinderea următoarelor detalii: corpul, fără cap, a fost depus pe direcţia sud – nord, puternic flexat pe o parte, cu braţele îndoite, palma stângă aşezată pe umărul stâng, peste care s-au pus picioarele, foarte îndoite, genunchii ajungând în dreptul claviculei, iar falangele de la membrele inferioare în apropierea bazinului. Braţul drept, îndoit şi aşezat peste picioare, ca şi coastele din dreapta toracelui, situate în partea superioară a gropii, datorită umidităţii şi presiunii stratului de pietriş de deasupra, s-au deteriorat cel mai mult. După depunerea corpului, capul a fost aşezat în dreptul bazinului, probabil fixat în colţul unghiului format de picioare şi coloana vertebrală.
Defunctul a fost legat înainte sau imediat după decapitare
Credem că singura posibilitate de depunere într-o poziţie atât de flexată ar fi fost legarea strânsă a individului înainte sau imediat după decapitare, până la apariţia rigidităţii cadaverice coloana vertebrală fiind compactă, arcuită în zona cervicală, cu vertebrele foarte tasate în urma unei tensiuni puternice. Având în vedere că rigiditatea cadaverică dispare după două – trei zile de la deces, există şi posibilitatea expunerii cadavrului, dar pentru o perioadă scurtă de timp, până la descompunere”, se arată în articolul științific.
Ceramica descoperită în jurul acestei gropi ritualice este de factură traco-getică și a fost datată sfârşitul sec. VII –prima jumătate a sec. V a.Chr., după contextul arheologic al descoperirii.
Sacrificii rituale la geto-daci
Autorii articolului sunt de părere că există mai multe elemente care situează această descoperire într-un context mai larg, al gropilor rituale din areal traco-getic:
- amenajarea gropii într-un context nefunerar;
- poziţia neobişnuită a corpului, deosebit de flexată;
- decapitarea şi manipularea craniului;
- Lipsa inventarului arheologic, cele câteva fragmente ceramice fiind antrenate accidental în umplutura gropii.
„Prin urmare, contextul descoperirii (în faţa peşterii) şi modul de tratare a cadavrului (decapitat, legat) pot fi legate de actele sacrificiale practicate de traco-geţi, atât de cunoscute şi discutate pornind de la textele antice, dar puţin documentate arheologic”,
se mai arată în articolul citat.
FOTO: Revista Pontica, Nr. 43, O groapă rituală descoperită în zona Cheile Dobrogei-Peștera Craniilor, de Valentina VOINEA și Barłomiej Szymon SZMONIEWSKI.