Comorile bisericii de lângă cetatea Histria atrag în fiecare an tot mai mulți turiști, mai ales după restaurarea din bani europeni a edificiului.
Biserica din satul Istria, județul Constanța, are o istorie fascinantă, care începe pe la 1857. Acesta este anul în care comunitatea bulgară de 54 de familii din Istria îl convinge pe Medgid Pașa să le acorde dreptul de a avea o biserică.
Bulgarii ajunseseră aici ca refugiați din sudul Basarabiei.
Erau vremuri în care Imperiul Otoman făcea legea în Dobrogea. Iar în acest caz, legea presupunea și reguli după care trebuiau construite bisericile creștinilor.
O construcție îngropată, cu fațadă orientală și plan creștin
Biserica bulgarilor din Istria trebuia să nu fie mai înaltă decât o casă din sat și să nu aibă turlă și clopot.
Rezultatul a fost o construcție ciudată, îngropată sub nivelul solului, cu o fațadă cu arcade în stil oriental, dar cu un plan creștin, în formă de cruce.
Bulgarii au folosit la construcție frontoane, coloane, capiteluri, pietre funerare din cetatea Histria, situată în apropiere.
Pentru că biserica nu avea o acustică prea bună din cauza înălțimii reduse, constructorii au găsit o soluție ingenioasă. Au zidit în pereți 52 de amfore antice grecești!
Preotul paroh Nicolae Herța ne-a spus că a citit undeva că bulgarii găsiseră amforele pe o corabie eșuată în atichitate în portul cetății. Același preot ne-a spus întreaga istorie a edificiului și ne-a arătat Muzeul de Artă Creștină din curte.
Comorile bisericii de lângă cetatea Histria
„Biserica datează din anul 1857 și a fost construită după nenumărate intervenții ale familiilor de bulgari din localitate. E vorba de 54 de familii de bulgari fugiți în anul 1812 din sudul Basarabiei.
Aceste familii de creştini ortodocşi au făcut nenumărate demersuri la autoritățile musulmane de la Babadag. Știm că Dobrogea se afla în acel an sub stăpânire otomană. Și autorităţile de la Babadag le-au dat aprobare să construiască o biserică creștină, dar cu mai multe condiții.
Cea dintâi condiție era ca biserica din satul Caranasuf, cum se numea el atunci, să fie construită îngropat. Așa cum a zis Medgid Pașa în documentul de aprobare.
Deoarece închinăciunile către Cel de sus trebuia să fie ridicate doar în geamia turcească. Atunci, strămoșii noștri au hotărât ca să lase temelia în jur de un metru sub nivelul caselor. Și au construit-o în acest fel.
Cealaltă condiție era să nu fie mai înaltă decât casele satului. De asemenea, să nu aibă turlă, să nu aibă clopot, să nu aibă clopotniță. Deci să nu se vadă că această localitate este locuită și de creștini.
Și iată a ieșit această formă de biserică. Vedem fațada în stil oriental, cu cele cinci arcade în față, a șasea în partea dreaptă, sub nivelul caselor. Fără turlă, fără clopotniță. Dar după rânduiala noastră bizantină, în formă de navă și în formă de cruce.
Deci avem aceste două stiluri. Bizantin cu Oriental. De aceea din punct de vedere arhitectural biserica noastră a fost încadrată ca monument istoric de categoria A, la clasa arhitectură.
52 de amfore antice au fost zidite în pereți, pe post de cutii de rezonanță
Se presupune că acești bulgari, văzând ruinele de la Cetatea Histria, au adus anumite pietre frumoase, frontispicii, capiteluri ionice. Toate au fost aduse ca să înfrumusețe biserica noastră.
În acea vreme, cetatea era necunoscută pe atunci, deoarece ne aflam în 1857, iar Histria a fost descoperită mult mai târziu de marele Vasile Pârvan.
În 2012, când am început proiectul național de restaurare și consolidare a bisericii am descoperit două pietre funerare. Una de origine creștină iar alta de origine păgână.
Erau chiar aici, la intrare, la circa doi metri sub pământ. Acest lucru ne întărește ideea că aceste familii de bulgari au adus piatră și de la cetate.
Deoarece biserica nu era înaltă, după condițiile impuse de autorității, în pereții ei s-a folosit un sistem foarte deosebit și unic de sonorizare: S-au introdus 52 de amfore.
În unele cărți am găsit scris că aceste amfore fuseseră găsite în portul Cetății Histria, într-o corabie grecească. Deci ca un fel de ulciorașe, care sunt puse de jur împrejurul bisericii, pe interior, pentru acustică.
Deoarece biserica nefiind înaltă, neavând turlă, atunci trebuia să se folosească un instrument de acustică, de sonorizare.
Și după ce am restaurat biserica, în 2012, s-a păstrat o casetă în perete, ca să se vadă acolo acea amforă, acel ulcior. De asemenea, am păstrat vizibilă o grindă din lemn originală, să se vadă cum se construia în vremurile acelea.
După ce s-a terminat procesul de restaurare și consolidare, biserica a fost inclusă în circuitul turistic.
Și au început să vină turiști, care sunt foarte uimiți de această formă a Bisericii. Unii chiar au numit-o biserică a smereniei. Căci indiferent cine ești, îți pleci capul pentru ca apoi să cobori treptele ca să ajungi în în biserică. Asta doarece constructorii au vrut să împiedice pe oricine voia să intre călare pe cal în biserică. Așa cum se mai obișnuia în acele vremuri.
Au adus meșteri din Bulgaria
Nu putem spune că această biserică este un giuvaier de artă, dar prin simplitatea pe ei te face să te simți mai aproape de Dumnezeu. Și ne arată jertfa înaintașilor noștri.
Cei care au construit biserica erau o mână de oameni și iată că au reușit, chiar dacă a durat ani de zile. Au adus meșteri din Bulgaria, de la Veliko Târnovo și chiar pe renumitul pictor Ștefan Zahariev.
Acesta a pictat icoanele de pe catapeteasmă și cele două fresce.
Oamenii satului nu știau câte amfore să pună în pereții bisericii și atunci au hotărât să pună câte una pentru fiecare săptămână. Și iată că de aceea avem 52.
Capiteluri ionice din cetatea Histria
Biserica are și doi stâlpii care țin bolta, ce au la bază câte un capitel ionic de la coloanele grecești. Acestea au fost aduse tot de la cetate. Pe unul dintre ei se văd frontispiciile acelea deosebite de la capitel ionic.
În afară de catapeteasma bisericii, noi nu avem păstrate decât două icoane în frescă.
Avem icoana aceasta de la intrare cu al doilea hram al bisericii, Sfântul Mare Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni, iar în proscomidiar mai avem o frescă ce datează din anul 1862.
Acolo, la proscomidiar, este înfățișată o frescă deosebită a mântuitorului Iisus Hristos în Potir, Dumnezeu Tatăl și Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul. Acea frescă datează din 1862 și a fost descoperită în 1967 de preotul bătrân al satului Ioan Măntoiu, sub tencuiala bisericii atunci când se efectuau lucrări de reparații capitale.
Și în momentul când au descoperit-o au căutat pe toți pereții bisericii să vadă dacă biserica a fost pictată, dar nu s-a mai găsit nici măcar un loc în care să se fi început că vreo pictură.
Deci Biserica are doar aceste două două picturi în frescă. Cea de la exterior și cea din de Sfântul Altar.
Catapeteasma bisericii este originală, datează din jurul anului 1860. În 1862, a fost completată cu aceste icoane aduse din Bulgaria, de la Velico Târnovo.
Alte icoane au fost așezate pe pereții bisericii, deoarece biserica nu era pictată.
Comorile bisericii de lângă cetatea Histria – Muzeul
Noi am depus toate aceste icoane dar și obiectele bisericești aflate în patrimoniul național, le-am depus în Muzeul nostru de Artă religioasă, spre păstrare spre conservare și spre vizitare.
Cea mai veche icoană din muzeu are hramul bisericii, Sfântul Ierarh Nicolae și datează din 1848. Apoi icoana Sfintei Treimi din 1858 și celelalte icoane, epitafuri, veștminte bisericești.
Mai avem cărți în slavonă, tipărite în mare parte la Kiev, antimise, acoperăminte, steaguri de înmormântare, icoane și fel de fel de obiecte bisericești.
Toate acestea au fost trecute în patromoniul național, începând cu anul 1967, când biserica din Istria a fost trecută ca monument de arhitectură la Direcția de Cultură de atunci.
Și noi le avem aici, în muzeu, pentru expunerea, conservarea și păstarea lor în condiții optime”.
Mihai Răzvan ROTARU, Viviana ROTARU