La doar câţiva kilometri de Cheile Dobrogei se află Peștera Liliecilor de la Gura Dobrogei. Aici te poți plimba pe galerii întortocheate, poți admira cristalele de peșteră și poți păși în locuri umblate de oameni acum sute de mii de ani. Vino cu noi în această călătorie pentru a afla tot ce trebuie să știi înainte de a vizita acest loc unic. Îți vom spune cum ajungi, cum trebuie să te echipezi, ce poți vedea în peșteră și ce alte obiective sunt în zonă. Bonus, îți oferim o hartă ca să nu te rătăcești în peșteră și un film realizat de noi înăuntru.
Cum ajungeți la intrarea pe traseu
Pentru a vizita Peștera Liliecilor, cea mai bună cale de acces e cea de la Mănăstirea Sfântul Dionisie și Efrem cel Nou de la Târșușor, județul Constanța. Se poate parca în fața mănăstirii și traseul începe în imediata apropiere, așa cum se vede și în filmul nostru. Drumul urcă pe deal, timp de vreo 10 minute și este marcat de o potecuță la care trebuie să fiți atenți, pentru că la un momentdat își oprește urcarea și o cotește la dreapta, pe o brână de piatră. Traseul a fost marcat recent de cineva, cu pete de vopsea fosforescentă aplicată pe pietre. Dacă sunteți atent, nu aveți cum să ratați.
Mai întâi veți întâlni o primă intrare în peșteră, sub formă de aven (galerie verticală), care însă nu este recomandată pentru turiștii obișnuiți. Continuați traseul și după doar un minut ajungeți la intrarea principală, ușor mascată de vegetația abundentă.
Echipament recomandat și condiții de vizitare
Înainte de intra, opriți-vă și verificați dacă aveți lanterne individuale, preferabil de cele frontale, pentru a avea mâinile libere, încălțări cu talpă aderentă și haine de drumeție sau sport. Vara e recomandat să aveți și o bluză cu mânecă lungă, căci în peșteră sunt cam 12 grade Celsius tot timpul anului.
Un tur parțial al peșterii, așa cum l-am prezentat în film și l-am descris în articol durează cel mult o oră, cu toate pauzele pentru admirat și fotografiat. Nu uitați că vă aflați într-o rezervație naturală, deci respectați mediul. La intrare aveți mare grijă, pentru că podeaua s-a surpat spre dreapta și intrând de la lumină spre întuneric există riscul să alunecați.
Sala cu cristale și cu ceramică
Peștera are două galerii: Galeria cu Ceramică (numită de mulți Galeria cu Cristale) și Galeria cu Fosile (Galeria Principală). Pentru a intra în Galeria cu Cristale (în stânga intrării) trebuie să vă amintiți mersul piticului din copilărie sau mersul de-a bușilea, pentru doar câțiva metri, după care galeria se înalță și se merge normal până în Sala cu Cristale.
Această galerie are un aspect foarte uniform, lucru ce i-a făcut pe unii cercetători să avanseze ipoteza că ea a fost lărgită și amenajată pentru locuire de către oameni, în diverse perioade istorice. De altfel, de-a lungul pereților se văd încă urmele unor săpături arheologice care au scos la lumină obiecte din epoca pietrei și până în secolul XVIII.
Ultima sală e cea mai spectaculoasă din această galerie, aici apa săpând în stânci forme curioase și diverse, printre care pot fi admirate Scaunele, singura Coloană din peșteră și câteva gururi (adâncituri rotunde săpate în piatră), care uneori adună apă. Peretele estic al sălii este format din cuarț, sau cristale de peșteră, o piatră semiprețioasă foarte frumoasă.
Tot în Sala cu Cristale sunt depozite mari de guano (excremente de liliac) pe podea, semn că acesta este unul dintre locurile preferate de simpaticele zburătoare. Care, apropos, nu se prind în păr și nu fac nicun rău, de aceea vă rugăm să nu le deranjați.
În Sala cu Cristale, uneori este umezeală foarte mare, iar podeaua de guano devine foarte alunecoasă, deci trebuie să fiți atenți.
Pentru a vizita cealaltă galerie a peșterii, trebuie să ne întoarcem și să străbatem în sens invers Galeria cu Cristale.
Sala Centrală, intrarea în labirint
Suntem din nou în prima sală, cu spatele la intrarea în peșteră, iar în față se deschid două galerii largi. O alegem pe oricare dintre ele, căci se unesc după câțiva metri și continuăm până în Sala Centrală. Și aici este mult guano, semn că și acesta este un loc preferat de lilieci.
Sala aceasta a fost odinioară mult mai mare, dar bucăți uriașe de rocă desprinse din tavan s-au prăbușit pe podea și acum crează un adevărat labirint. E distractiv să intrați un pic prin aceste deschideri care ajung mereu în același loc, dacă sunteți atenți nu vă puteți rătăci.
Din această sală, traseul se desparte în două și formează o buclă. Pe oriunde ați lua-o, la dreapta sau înainte, veți parcurge această buclă și veți ajunge în același loc. Traseul este însă destul de dificil și trece prin câteva locuri care necesită un pic de cățărare și chiar mers târâș. Dacă însă alegeți să parcurgeți acest traseu, să fiți foarte atent când reveniți în Sala Centrală, pentru că e acolo o săgeată de culoare roșie așezată neinspirat, care vă poate trimite din nou în buclă. În rest, săgețile de marcaj din peșteră sunt destul de utile.
Peștera a fost locuită încă din Epoca de Piatră
Așa cum am anticipat mai sus, peștera ascunde multe urme de locuire și chiar mistere ale trecutului. În apropierea intrării și la debutul Galeriei cu Cristale au fost descoperite urme de locuire din Paleolitic, perioadă în care grupurile de vânători-culegători își construiau adăposturi la intrările în peșteri. Din această perioadă datează și două blocuri mari, de piatră fasonată, descoperite în peșteră (pe una dintre ele v-o arăt în filmul nostru).
Pe Galeria cu Cristale au fost găsite obiecte (unelte de silex, obiecte de ceramică, monede) care arată că peștera a fost locuită în diverse perioade istorice.
Legendara peșteră a războinicului dac Dapyx?
După unii istorici, această peșteră este legendara Keiris, despre care un istoric antic spune că a fost zidită de romani, pentru ca dacii ascunși înăuntru să moară de foame. Povestea a plecat de la istoricul Dio Cassius, care a relatat lupta dintre generalul roman Crasus și războinicul dac Dapyx, ce conducea o uniune de triburi locale. Conform istoricului grec, cetatea lui Dapyx, Genucla, a fost cucerită de romani și dacii s-au refugiat într-o peșteră, ducând cu ei toate avuțiile. Pentru a nu se expune pericolului intrând într-o peșteră pe care nu o cunoșteau, romanii ar fi zidit intrările și i-ar fi lăsat pe daci să moară de foame. Primul care a susținut că legendara peșteră Keiris este Peștera Liliecilor de la Gura Dobrogei a fost Vasile Pârvan, considerat întemeietorul arheologiei românești.
Pârvan începuse săpăturile la cetatea Histria, în anul 1914 și a făcut mai multe excursii în zonă, în căutare de noi urme de locuire. El a fost primul care a menționat această peșteră, în lucrarea sa Getica, spunând că aceasta este Keiris.
În zonă mai puteți vizita Peștera La Adam (la doar un kilometru depărtare), ruinele orașului medieval Ester Abad, sau, la jumătate de oră de mers cu mașina, Cheile Dobrogei, Peștera Casian și Mănăstirea Casian. Tot aici pot fi admirate și misterioasele cercuri de piatră din Dobrogea, despre care s-a aflat, nu de mult, că sunt atoli de corali din vremea în care aici era Marea Thetis. (Dacă vă plac atolii, ei mai poți fi văzuți și în Rezervația Allah Bair de la Crucea). În Cheile Dobrogei puteți să vedeți și Grota Craniilor, locul unde dacii făceau sacrificii umane, ca ofrande pentru zei.
Mihai Răzvan ROTARU
Viviana ROTARU