Comoara Badiului, Haiducul de la Dunăre este o baladă ce relatează povestea curajosului Badiu, un român care acum peste 300 de ani se opunea dominației otomane în Dobrogea. Badiul îi tot ataca pe turci și le fura bani și alte obiecte de preț, astfel că acesta strânsese o adevărată comoară.
Numele Badiu pare a deriva din substantivul comun omonim, care vine de la „bade” – termen politicos de adresare către un bărbat mai în vârstă, de la țară. Acest lucru ne face să îl privim pe acest Badiu ca pe o personificare populară a năzuinței românilor de a fi liberi și independenți.
Acest Badiu săvârșise nenumărate fapte de vitejie, îndreptate mai ales împotriva stăpânirii otomane din Dobrogea. Sătui de toate acestea, turcii hotărăsc să-l prindă și să îl pedepsească.
Așadar, o armată importantă pornește într-o expediție în căutarea rămânului: „Pe luciul Dunării… iaca se zărea plutind, cu lopețile vâslind,
Un caic mare bogat, cu postav roș îmbrăcat,
Da-n caic cine mi-era, Era căpitan Pașa”.
Povestea relatează că turcii debarcă chiar în comuna Badiului și, găsindu-l acasă singur cu soția sa, îl atacă imediat. În ciuda numărului mare de turci, Badiu nu se predă și decide să se lupte cu întreaga armată:
„Badiul singur se lupta, Chiar în sânge se scălda”.
Comoara Badiului, Haiducul de la Dunăre
Românul înfrânge numeroși adversari, dar forța îi slăbește și în cele din urmă devine prizonier („Turcii mi-l prindeau și mi-l legau”). Viteazul îi spune atunci soției să aducă comoara ascunsă și să o arunce pe podeaua casei. Cu toate acestea, manevra nu produce rezultatul scontat: „Turcii după bani se tăvăleau, dar nici pe Badiu nu-l slăbeau”.
Atunci, eroul mai reușește să îi spune soției să caute ajutor: „Du-te-n casa Marcului, frățiorul Bădiului (într-o versiune a baladei, acesta apare sub numele de Neculce – n.red.), dă-i de știre, că mă aflu la pieire”.
Femeia îi transmite mesajul cumnatului ei, iar acesta adună o grupare de tineri viteji și îi atacă pe turci. Marcu își eliberează fratele și apoi „amândoi turbat răcneau, vârtej de moarte făceau și pe turci mi-i doborau”.
Românii câștigă lupta, iar Pașa reușește cu greu să fugă la propria sa barcă, părăsind teritoriul haiducilor creștini cu coada între picioare. În ceea ce-l privește pe Badiu și ceata sa de viteji, nimeni nu mai istorisește ce s-a întâmplat cu ei în anii ce au urmat acestei întâmplări.
Poate au trăit în liniște acolo, pe malul Dunării, în satul în care turcii nu au mai avut curajul să meargă niciodată…
Acest articol are ca punct de pornire un text din fascinanta colecție de cărți Poveștile Mării Negre ale scriitorului dobrogean Cristian Cealera.
Puteți comanda Poveștile de aici.