Lunca este unul dintre „Satele Albastre” de la poarta Deltei Dunării, o așezare pitorească aflată sub semnul apei, căci se află pe malul Lagunei Razelm Sinoe. Identitatea satului a fost marcată și de comunitatea de bulgari care au locuit aici până în 1940, atunci când istoria s-a întors împotriva lor.
Cele două state, român și bulgar, s-au înțeles să facă schimb de populație, astfel că oamenii s-au trezit goniți din casele și de pe pământurile lor. Bulgarii din Dobrogea au plecat spre Cadrilater și românii din Bulgaria au venit între Dunăre și mare și s-au așezat în casele părăsite de primii. La scurt timp, a început al doilea Război Mondial, care a adus cu el moarte și foamete, completând povestea tragică a acestor oameni.
În 2021, câțiva parlamentari de la putere au inițiat un proiect legislativ prin care urmașii celor persecutați politic și etnic, printre care și strămutații din Bulgaria în Dobrogea, să primească lunar o indemnizație de câteva sute de lei. După ce au votat legea, aceiași parlamentari au votat împotriva punerii ei în aplicare. Și astfel s-a amânat acordarea acestor despăgubiri, până în 2026.
Am ascultat poveștile sfâșietoare ale câtorva dintre cei care au fost goniți din Bulgaria, împreună cu familiile lor, și s-au stabilit în „Dobrogea noastră”, așa cum o spune Joița, refugiată din Cadrilater la vârsta de numai un an.
Am dialogat și cu un parlamentar de Constanța care încearcă să determine mașinăria juridică a statului, adesea indiferentă la suferințele individuale, să facă ce a promis și să îi despăgubească pe urmașii acestor oameni.
Video, foto şi text: Viviana ROTARU, Mihai Răzvan ROTARU