🍇 Ai auzit vreodată de strugurii „Ceaușul” sau „Somoveanca”? Știai că în Dobrogea, din struguri nu prea se face vin, ci mai degrabă erau preferați pentru savoare, în starea lor naturală?
În Dobrogea de acum 120 de ani, via era mai mult pentru aroma strugurilor. Mai puțin pentru pahar și mai mult pentru farfurie. Dobrogea avea podgorii întinse, soare din belșug și pământ bun.
🍷 Dar vinul? Era aproape inexistent. Motivul? Viile nu fuseseră plantate doar pentru vin. Ci pentru struguri de mâncat, de uscat, de făcut siropuri.
O moștenire culturală și religioasă care a modelat toată regiunea.
👇 Și uite cum, în loc de sticle și crame, Dobrogea oferea mai degrabă altceva: gust, profit și… niște soiuri cu nume de poveste.
🛑 Struguri pentru masă, nu pentru cramă
Când spui vie, te gândești la vin, nu?
În Dobrogea de acum 120 de ani, lucrurile stăteau diferit. Zona avea podgorii întinse. Soare din plin. Teren fertil. Dar vinul era mai degrabă o excepție.
🔴 Până în 1878, Dobrogea a fost parte din Imperiul Otoman.
Populația era, în mare parte, musulmană.
Religia musulmanilor nu încuraja consumul de alcool, așa că viile nu erau gândite pentru vin. Strugurii, pentru turci, nu puteau fi sub altă formă decât aceea de fruct sau sirop.
Se cultivau soiuri de masă. Struguri mari, dulci, aromați.
Buni de mâncat, de uscat, de făcut siropuri. Dar complet nepotriviți pentru fermentație.
📌 Soiuri orientale de struguri
La 1900, Dobrogea era plină de soiuri orientale, cu nume ciudate pentru urechea noastră de azi:
- 🔹 Boșcata
- 🔹 Trăsnitoare
- 🔹 Cornorota
- 🔹 Țăța caprei
- 🔹 Somoveanca
- 🔹 Razachii
- 🔹 Ceaușul
- 🔹 Augustos
Toate aveau o calitate în comun: nu se puteau transforma în vin bun, indiferent cât efort depuneai.
Prea multă apă. Prea puțin zahăr fermentabil. Prea slabe pentru un vin de calitate.
Chiar și cu tehnici moderne, rezultatul era tot mediocru.
🎯 Struguri de mâncat, profit de păstrat
După ce Dobrogea devine parte a statului român, apare și ideea dezvoltării unei industrii viticole. Se plantează soiuri noi, mai potrivite pentru vin. Se încurajează producția.
🟣 Dar viile vechi rămân. Și domină peisajul.
Așa că, în ciuda ambițiilor, Dobrogea rămâne multă vreme o regiune cu struguri de masă, nu de cramă.
🔵 Și totuși, via era o investiție bună. Chiar și fără vin de calitate, viile aduceau profit. Strugurii proaspeți se vindeau bine. Pentru mulți agricultori, via era mai rentabilă decât grâul sau porumbul. Așa că nimeni nu se grăbea să scoată soiurile vechi.
Dobrogea nu s-a născut ca ținut al vinului.
Viile de la 1900 reflectau altceva: un obicei alimentar, o tradiție religioasă, o economie locală.
Vinul a venit mai târziu. Cu alte soiuri, altă gândire, altă piață.
🍷 Îți mai aduci aminte de vinul bunicilor? Cel păstrat în damigeană, pe care-l gustai pe furiș ? Cum ai reacționa dacă religia azi l-ar interzice?
👉 Vrem să auzim și părerea ta! Participă la dezbatere în comentarii sau scrie-ne la dobrogea.explore@gmail.com. De asemenea, dacă ai idei de subiecte noi sau informații interesante, le așteptăm cu drag!
Sursa principală: Adevărul, 14 aprilie 1904
Sursa secundară PAGINA DE FACEBOOK A Institutului de Studii Sud-Est Europene