În ianuarie 2025, o veste a făcut înconjurul țării și a ajuns în presa din toată Europa: coiful de aur de la Coțofenești, una dintre cele mai prețioase piese ale antichității noastre, fusese furat dintr-un muzeu din Olanda. Abia peste mai bine de un an, în primăvara lui 2026, avea să fie recuperat, ușor lovit, dar întreg. Puțini știu însă că Dobrogea are și ea un coif princiar, la fel de spectaculos, descoperit cu aproape un secol în urmă și cunoscut de generații de arheologi, doar că din argint aurit. A fost scos la lumină pe un deal din nordul Dobrogei, în apropierea Deltei Dunării, și face parte din ceea ce astăzi numim tezaurul de la Agighiol.
O comoară scoasă la lumină de niște localnici în căutare de comori
Totul a început în 1931, la Agighiol, un sat din comuna Valea Nucarilor, în județul Tulcea. Niște căutători de comori au dat peste piese de argint într-o movilă de pământ pe care localnicii o numeau „Movila lui Uță”. Autoritățile din Tulcea au oprit la timp căutarea neautorizată, iar săpăturile sistematice au fost preluate de arheologul Ion Andrieșescu, ajutat de tânărul Dumitru Berciu, cel care avea să studieze tezaurul o viață întreagă.
Sub movila înaltă de doi metri și lată de peste treizeci se ascundea un mormânt princiar. Un coridor de piatră ducea spre două încăperi funerare, în care au fost înmormântați doi oameni, iar alături fusese amenajată o cameră aparte pentru cai. Trei animale sacrificate fuseseră îngropate acolo, așa cum cerea rangul înalt al celor odihniți în movilă.
Coiful de argint cu ochi care sperie răul
Piesa care a făcut faima tezaurului este coiful de argint aurit. Pe partea din față are modelați doi ochi mari, un motiv întâlnit la mai multe coifuri din aceeași lume, despre care cercetătorii cred că avea rol de apărare, menit să alunge deopotrivă răul și dușmanul. Bogăția ornamentelor îi face pe arheologi să creadă că era folosit mai ales la ceremonii și parade, ca semn al rangului înalt, mai degrabă decât în luptă.
Lângă el s-au găsit două cnemide, apărători de picioare tot din argint, dintre care una are modelat un chip omenesc, probabil al unei divinități. Inventarul mormântului este bogat: cupe și cinci vase de băut numite phiale, aplice de harnașament cu animale, mărgele, nasturi, aproape o sută de vârfuri de săgeți din bronz, un cuțit și un vârf de lance din fier, zăbale pentru cai, dar și vase locale alături de ceramică grecească fină. Un întreg univers de rang și de rituri, îngropat odată cu oamenii care odihneau aici.
Un nume grecesc și legăturile geților de la Dunăre
Pe una dintre piesele de argint apar câteva litere grecești care păstrează un nume: Kotys, un nume purtat de dinaști din lumea tracică și getică. Inscripția sugerează legături cu lumea tracică și greacă, însă identitatea persoanei numite Kotys rămâne discutată: nu știm dacă era proprietarul mormântului, un conducător care a oferit vasul sau meșterul care l-a lucrat. Unii cercetători cred că piesa a ajuns la Agighiol ca dar diplomatic, dinspre sudul Dunării.
Oricum ar fi, mormântul indică o elită locală bogată și conectată la lumea greacă, atribuită de majoritatea cercetătorilor mediului getic. Nu o margine uitată de lume, ci un ținut cu oameni de rang, cu meșteri iscusiți și cu gust pentru obiecte de mare preț.
Un mormânt care încă ascunde întrebări
Multă vreme s-a spus că aici a fost înmormântat un principe get, iar în a doua încăpere o femeie cu podoabe scitice, poate soția lui. Numele Kotys de pe vas părea să întregească povestea. Cercetările mai noi tulbură însă acest tablou. Unele cercetări recente au propus că ambele schelete ar putea aparține unor femei, poate războinice venite din lumea scită — o ipoteză care rămâne dezbătută. Iar Kotys nu ar fi regele get cu același nume din manuale, care a trăit trei secole mai târziu, ci un personaj rămas necunoscut. Cine a purtat cu adevărat coiful rămâne una dintre întrebările deschise ale arheologiei românești.
Ce îl deosebește de coiful furat
Coiful de la Coțofenești, cel care a stârnit atâta vâlvă, este din aur masiv și a fost descoperit în Muntenia, în județul Prahova. Cel de la Agighiol este din argint aurit și vine din inima Dobrogei. Amândouă aparțin însă aceleiași lumi geto-tracice și fac parte din grupul foarte restrâns al coifurilor princiare din metale prețioase descoperite pe teritoriul României, alături de cele de la Peretu, Cucuteni-Băiceni și Porțile de Fier. Sunt, împreună, o mărturie rară despre puterea și rafinamentul căpeteniilor de acum două mii patru sute de ani.
Unde se află astăzi
Astăzi, tezaurul de la Agighiol se păstrează la Muzeul Național de Istorie a României, în sala „Tezaur Istoric”. O parte dintre piesele descoperite și o parte din documentația săpăturilor s-au pierdut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, așa că ceea ce vedem astăzi este doar partea care a supraviețuit. Chiar și așa, coiful continuă să călătorească prin lume: la sfârșitul lui 2024 a fost expus tocmai la Los Angeles, la Getty Villa, într-o mare expoziție despre traci. Expoziția s-a închis mai devreme, în ianuarie 2025, din cauza incendiilor care ardeau atunci în California, însă piesele au scăpat neatinse.
Povestea coifului furat din Olanda ne-a amintit, cu un fior, cât de valoroase sunt aceste comori și cât de ușor le putem pierde. Tezaurul de la Agighiol e dovada că Dobrogea nu înseamnă doar plajă, Deltă și cetăți, ci și pământul din care a ieșit la lumină coiful de argint al unei căpetenii de acum două mii patru sute de ani, ajuns până la noi peste veacuri.
Vrem să auzim și părerea ta! Ai văzut vreodată coiful de la Agighiol sau alte piese ale tezaurului? Spune-ne ce crezi despre acest subiect în comentarii sau scrie-ne la dobrogea.explore@gmail.com. Dacă ai idei de subiecte din Dobrogea, le așteptăm cu drag!
Sursă foto: https://muzeulvirtual.ro