Munții Măcin, între lupi și șacali , o lecție de ecologie. Oamenii au exterminat lupii, iar în locul lor au venit șacalii. Dobrogea e plină de ei, în păduri sau pe câmpuri, chiar și în Deltă.
Dacă vom omorî șacalii, vulpile se vor înmulți. Când vom împușca vulpile, o să se înmulțească iepurii. Și tot așa. Ce avem de învățat de aici?
În acest context, Viorel Roșca a vorbit despre posibilitatea ca în Munții Măcin să fie aduși lupi. De fapt, readuși, pentru că vorbim despre o specie care a dispărut din cauza omului.
Am vorbit cu directorul Parcului Național Munții Măcinului despre acest subiect, în incinta Centrului de Vizitare din satul Greci. Discuția ne provoacă să reflectăm asupra relației dintre om și natură și asupra importanței conservării biodiversității.
Viorel Roșca spune că și-ar dori să vadă din nou lupi în Munții Măcinului, argumentând de ce acest lucru ar fi benefic pentru natură și pentru oameni. Viorel Roșca critică și atitudinea omului față de alte specii, cum ar fi șacalul sau balaurul dobrogean, și pledează pentru o mai bună înțelegere și respectare a legilor ecologice.
El explică faptul că nu este o soluție să omori o anumită specie, pentru că acest lucru va provoca un dezechilibru în lanțul trofic și va afecta negativ biodiversitatea. În schimb, Roșca susține că natura trebuie lăsată să își facă singură aceste reglaje.
O lecție de ecologie
Specialistul mai arată și cum omul este adesea vinovat de intervenții nesăbuite și egoiste în mediul natural, aducând specii invazive sau exterminând specii native, fără a ține cont de consecințele pe termen lung.
Viorel Roșca ne îndeamnă să nu mai privim animalele ca pe niște dușmani, ci ca pe niște aliați, care contribuie la frumusețea și diversitatea lumii. El ne propune să ne reîmprietenim cu lupul, un simbol al Dobrogei, și să îl lăsăm să își joace rolul său natural în echilibrarea ecosistemului.
Specialistul din Munții Măcinului ne invită să ne educăm și să ne informăm despre importanța și valoarea fiecărei specii, și să nu mai judecăm după aparențe sau prejudecăți. Ne cere să fim mai conștienți și mai respectuoși față de natură și de animale, și să le oferim spațiul și condițiile necesare pentru a supraviețui și a prospera.
Munții Măcin, între lupi și șacali
„Mi-aș dori să revăd lupii în peisajul dobrogean. Aceasta este o mărturisire sinceră. Să vedem din nou haita de lupi. Românii au învățat că avem balaurul dobrogean… Ne-am învățat din basme că ceea ce este mare, are dinți, ceea ce nu seamănă cu noi, nu este plăcut. Dar nu cred că vreo viețuitoare, în afară de om, își dorește să semene cu noi.
Peisagistic vorbind și științific, ce înseamnă perpetuarea speciilor, dacă nu asigurăm minimul necesar acestor necuvântătoare? Lupul, pe care l-am exterminat, este dovada nesăbuinței omului, răpitorul de vârf. Deci nu este peiorativ să îl numesc pe om așa. Este specia cheie, să o numim mai frumos, specia umbrelă. De multe ori, legile ecologice, așa cum le interpretăm, sunt doar în interesul nostru, al omului, în interesul economic.
Lupul a fost eliminat pentru că era considerat competitor. În perioada de transhumanță, ciobanii din Transilvania și Basarabia au considerat că lupul este inamic. S-a dovedit după 50 de ani, când se dădeau premii uriașe pentru un bot de lup”.
S-a făcut petrecere pentru că s-au prins ultimii pui de lup din Delta Dunării
„Când lucram în Deltă, Nenea Ițic, paznic de vânătoare a venit la o nuntă în 1956 foarte satisfăcut, cu câțiva pui de lup găsiți într-o pădure. S-a făcut petrecere. Nunta a fost pusă pe planul al doilea și s-a făcut petrecere pentru că s-au prins ultimii pui de lup din Delta Dunării.
Omul, cu emfază, a considerat o victorie eliminarea lupului. Dar ce s-a întâmplat după aceea? A venit șacalul, găsind un loc ideal, hrană… Nu există riscul de a fi vânat, legea interzicând acest lucru în parcurile naționale, nu se mai recoltează speciile de interes cinegetic. Și atunci, acesta a devenit un tărâm de basm pentru șacal.
Acum trebuie să omorâm șacalul? Și după aceea, ce se întâmplă? Se înmulțesc vulpile. Omorâm și vulpile, iar apoi se înmulțesc iepurii și omorâm și iepurii? Nu trebuie să luăm în râs acest subiect, așa cum au făcut unii, atunci când eu am propus să reintroducem lupul în Dobrogea.
Nu am venit cu o specie nouă, ci cu una pe care o readucem în viața animalelor și, de ce nu, și în viața noastră. Asta îmi doresc și sper ca într-o zi această idee să fie considerată o măsură biologică de echilibrare. Nu vrem exterminare, vrem echilibrare. Echilibrul într-un lanț ecologic este dat de prezența acestei specii care a existat în viața noastră. Lupul nu îi fură coșulețul Scufiței Roșii și nu o omoară pe bunica, așa cum se întâmplă în poveste”.
Dacă vom omorî șacalul, se vor înmulți vulpile. Dacă omorâm vulpile, se vor înmulți iepurii. Și tot așa
„Nu este lupul cel rău vinovat că a venit șacalul. Omul este vinovat, considerând că o anumită specie poate fi exterminată, că trebuie să aducem o altă specie chiar dacă este din China sau din America de Nord.
Iată, de exemplu, acest input pentru care trebuie să venim mereu cu alt input. Revin la balaurul dobrogean, un șarpe constrictor care poate să ajungă la doi metri șaizeci. Asta înseamnă că balaurul dobrogean este cel fioros, cu trei capete? Dacă facem o astfel de educație…
În realitate, balaurul dobrogean este o specie cheie, care participă la menținerea în spectru faunistic al unui echilibru între speciile mici, paseriforme, și mamiferele mici.
De aceea îi spunem lanț trofic și lanț ecologic, pentru că toate sunt date de Dumnezeu și au un echilibru de la naștere. Omul trebuie să aibă grijă să nu intervină în acest domeniu de stabilitate naturală, legiuit de Domnul și de Univers, în interesele sale economice, decât atât cât nu perturbă ireversibil”.
Sursă foto: Facebook – Parcul Național Munții Măcinului
Mihai Răzvan ROTARU, Viviana ROTARU