În multe sate dobrogene, trecutul și prezentul conviețuiesc într-un echilibru fragil. Camena, locul unde s-a născut Iancu Patașa, păstrează încă urmele vechii comunități aromâne, așezată aici după 1940 și strâns legată de muncă, credință și familie.
În ultimele decenii, greutățile și schimbările au împins însă afacerile și viața economică spre satul Baia, reședința de comună. Aici s-au mutat cei mai mulți întreprinzători aromâni, împreună cu firmele lor, legate în special de creșterea animalelor.
Inginerul zootehnist Patașa privește aceste transformări din interior: copilărie la lumina lămpii, colectivizare, diaspora și apariția marilor ferme după Revoluție.
Amintiri la lumina lămpii
Până în clasa a opta, Iancu Patașa a învățat la lumina lămpii, căci nu era curent în sat. Oamenii trăiau din creșterea animalelor, astfel că în fiecare gospodărie se creșteau oi și capre. Ciobanul satului aduna turmele și le ducea la pășunat.
În timpul comunismului, Securitatea a organizat adevărate razii prin satele aromânilor. Familiilor li s-a confiscat aurul adunat din generație în generație, iar documentele oficiale consemnau cantități mult mai mici decât cele predate. „Le luau 500 de grame și pe hârtie scriau cinci”, spune Pătașa. Bătrânii erau bătuți până cedeau, pierzând nu doar bunuri, ci și sănătatea.
Aromânii care s-au opus comuniștilor au organizat o formă de rezistență, numită Grupul Pădurea Babadagului. Aceștia au fost vânați de Securitate și împușcați. Unii mai „norocoși” au fost trimiși la muncă silnică.
De la CAP la diaspora
Colectivizarea a schimbat radical comunitatea. Puținii crescători individuali care au rămas erau taxați și obligați să dea produsele la stat, pe prețuri de nimic. Copiii satului au mers la școli și au devenit profesori, medici sau ingineri. Mulți au plecat după Revoluție în străinătate. Astăzi, mulți tineri lucrează peste hotare. Banii trimiși acasă au ridicat case și au ajutat familii.
Din păcate, plecarea tinerilor înseamnă și un deficit de forță de muncă, mai ales în meseriile legate de agricultură. Pentru că nu găsesc forță de muncă specializată, mulți crescători de animale din zonă vând laptele companiilor mari și nu îl mai procesează ei înșiși pentru a face brânză sau alte derivate.
Antreprenoriatul aromân
Spiritul întreprinzător al aromânilor a dus la dezvoltarea unor afaceri importante. În comună există ferme uriașe, crame și fabrici. S-a construit un abator modern și o fabrică de ulei. Fondurile europene au susținut această dezvoltare.
Lâna, din resursă în povară
Dacă odinioară lâna era o resursă valoroasă, astăzi nu mai are piață. Crescătorii plătesc pentru tuns, dar stocurile rămân nevândute de ani de zile. În schimb, carnea de berbecuț are cerere, fiind exportată spre Orientul Mijlociu.
Seceta și schimbările climatice
Vara 2025 a adus peste 100 de zile fără ploaie. Temperaturile ridicate au distrus culturile. Fermierii din Baia confirmă că Dobrogea devine o zonă vulnerabilă. Agricultura și zootehnia resimt direct aceste schimbări.
Meseriile care dispar
În timp ce marile afaceri se dezvoltă, meseriile tradiționale dispar. Potcovarii, tâmplarii sau tractoriștii tineri sunt greu de găsit. „E nevoie de o școală profesională în Baia”, spune Iancu Patașa. Meserii bine plătite nu mai atrag tinerii, iar satul resimte lipsa forței de muncă specializate.
Nunta de odinioară și bucatele aromânești
Tradițiile aromânești dau identitate comunității. Nunta dura o săptămână, de miercuri până miercuri. Femeile pregăteau pâinea în cuptoare de lut, zestrea miresei era arătată alaiului, iar steagul nunții – „hlambura” – era purtat cu mândrie.
Bucatele păstrează gustul de altădată. Ahnie (un fel de tocăniță de ceapă cu miel tânăr), plăcintele sau piperchi târgăsiți (ardei prăjiți cu brânză și roșii) sunt preparate aromânești încă apreciate.
Credința și comunitatea
Aromânii au ridicat și renovat biserici cu efort propriu sau cu bani trimiși din diaspora. La Camena și Ceamurlia de Sus, lăcașurile de cult au fost reabilitate integral.
O oglindă a Dobrogei rurale
Povestea comunei Baia reflectă transformările din întreaga regiune: de la gospodării cu oi și case din chirpici, la ferme mari și antreprenori conectați la piețele globale. Însă tradițiile dispar, meseriile se pierd, iar tinerii își caută viitorul departe de sat.
Cum vezi viitorul satelor dobrogene? Crezi că tradițiile pot fi păstrate într-o lume dominată de migrație și ferme industriale? Scrie-ne părerea ta în comentarii sau la dobrogea.explore@gmail.com.
Mihai Răzvan ROTARU