Îmbrăcat în negru și cu fața afumată, venea din sat în sat și lăsa în urmă nu doar hornuri curate, ci și credința că atingerea lui aduce noroc.
O meserie veche
În trecut, coșarul era nelipsit din viața comunității. El devine vizibil și în Dobrogea cu meseria distinctă, mai ales în epoca modernă (secolele XIX–XX). Îl găseai cu funia, bila și peria, mergând din casă în casă. Munca lui era vitală, mai ales în iernile dobrogeane cu viscol și frig.
Tradiția populară l-a transformat și în simbol al norocului. Și astăzi, atingerea de coșar este privită ca semn de bunăstare.
(Carte poștală ilustrată ‘Salutări din România – Coșar’, editura Ad. Maier & D. Stern, București, începutul secolului XX. Sursa: Colecția Imago Romaniae)
Meșteșug transmis din generație în generație
Revista „Flacăra” scria în 1979 că meseria de hornar era concesionată și transmisă pe linie de familie. La moartea unui coșar, dreptul și datoria treceau la soție sau la copii. Acest detaliu arată cât de adânc era legată meseria de viața comunității. Nu era doar un meșteșug, ci o responsabilitate moștenită.
(Fotografie simbolică a unui copil coșar, preluată de pe site-ul cosar.com.ro. Imaginea evocă perioada în care, în Europa Occidentală, copiii erau trimiși să curețe hornuri înguste.)
Coșarul dobrogean, cu ierni aspre și gospodării diverse
Coșarul dobrogean nu a fost foarte diferit ca meserie de ceilalți hornari din țară, dar contextul i-a dat o notă aparte.
Iernile din Dobrogea, făceau ca sobele să funcționeze zi și noapte. Aici, frigul era altfel decât în restul țării: câmpia deschisă și vânturile aspre dinspre mare și stepă făceau ca gerul să pătrundă în case, iar nămeții aduși de viscol acopereau sate întregi.
În plus, diversitatea comunităților aducea tipuri variate de vetre și sobe: lipovenii foloseau cuptoare mari de lut, turcii și tătarii aveau cuptoare joase, iar românii sobele de cărămidă. În porturile și satele din Deltă, unde umezeala și vântul îngreunau viața de zi cu zi, coșarul era nelipsit înainte de iarnă.
(Foto: Colecția Imago Romaniae)
Coșarii de azi
Meseria nu a dispărut, dar s-a schimbat. Astăzi există firme autorizate, echipamente cu camere video și rapoarte de siguranță. În Dobrogea, câteva echipe merg din sat în sat, mai ales înainte de iarnă.
Potrivit IGSU, în România peste 30% dintre incendiile la locuințe au drept cauză hornuri defecte sau necurățate. Diferența este clară: pe vremuri, coșarul era un meșteșugar simplu, astăzi este specialist autorizat, pregătit conform programelor recunoscute la nivel european (ASFOCH – ESCHFOE).
Între tradiție și turism
În satele dobrogene, fie românești, lipovenești sau turcești, hornul curat a fost mereu o nevoie comună. La Sulina, Tulcea sau în satele din Deltă, coșarii erau chemați toamna, înainte de frig. În gospodăriile lipovenești, sobele mari de lut erau centrul casei și nu puteau funcționa fără întreținere.
Astăzi, odată cu moda șemineelor și a sobelor tradiționale în pensiuni, meseria de coșar revine. La Corbu, Vadu sau Jurilovca, proprietarii de pensiuni și case de vacanță apelează la echipe autorizate de coșari. După verificare și curățare, aceștia eliberează un raport oficial, cerut de normele ISU. Nu e doar o formalitate: documentul confirmă că hornul și soba funcționează în siguranță – un detaliu vital într-o casă de oaspeți sau într-o gospodărie unde focul arde zilnic.
Coșarul rămâne o punte între tradiție și modernitate. În Dobrogea, unde iernile aduc vânt și frig, el are și azi un rol esențial. De la superstițiile norocului la rapoartele tehnice, meseria a evoluat, dar importanța ei nu s-a schimbat.
Mai aveți acasă, ori ați văzut în casa bunicilor sobă, cuptor sau șemineu? Credeți că meseria de coșar va rămâne și peste câteva decenii la fel de necesară?
SURSE INFO
– Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) – statistici incendii la locuințe, comunicate în presă
– „Meserii tradiționale – Hornarii”Flacăra, 6 februarie 1979 ( varianta online PDF)
– Asociația Profesională a Hornarilor și Constructorilor de Coșuri de Fum (ASFOCH România), membră a Federației Europene a Maeștrilor Coșari (ESCHFOE).