În secolul al IV-lea, într-un oraș de provincie, să construiești o sală placată integral cu marmură adusă din insula Thassos, din Asia Mică (Proconnesos) și din carierele dobrogene nu era puţin lucru.
Află ce era această clădire, cum a fost construită și ce ne spune azi despre ambiția unui oraș de la marginea imperiului.
Pereți făcuți să impresioneze
Sub centrul vechi al Constanței, printre ziduri de piatră și urme de mozaic, se ascunde o sală care odinioară strălucea. Nu prin aur, ci prin marmura adusă din colțuri îndepărtate ale lumii romane.
Sala făcea parte din Edificiul roman cu mozaic, construit în secolul al IV-lea p.Chr. Nu era doar un spațiu util. Era o declarație vizuală, o dovadă a statutului Tomisului.
Pereții erau îmbrăcați în marmură albă și colorată. În partea de jos, plăci groase, fixate cu cuie de bronz. Deasupra, panouri mai subțiri, tăiate cu precizie. Jocul dintre texturi și culori era calculat. Lumina, filtrată prin deschideri, se răsfrângea pe suprafețele lucioase, creând un efect discret, dar impunător.
Marmură din mai multe mări
Analizele arheologice arată o diversitate remarcabilă. Marmură din insula Thassos, din Asia Mică (Proconnesos) și din carierele dobrogene. Alegerea nu era întâmplătoare. Fiecare tip de piatră aducea nu doar culoare, ci și prestigiu.
Transportul unor astfel de materiale presupunea efort, resurse și legături comerciale solide. Faptul că se aflau aici arată importanța acestei clădiri în viața orașului.
Sculpturi care completau imaginea
Sala nu se oprea la pereți placați. Coloane, capiteluri corintice, frunze de acant și motive vegetale sculptate în piatră completau decorul. Nu erau doar ornamentale. În lumea romană, aceste forme simbolizau ordine, civilizație și stabilitate.
Modelele erau similare celor din marile centre urbane ale Imperiului. Tomisul se alinia astfel unui standard estetic comun, confirmându-și locul în rețeaua orașelor prospere.
Urmele istoriei
Decorul sălii din Tomis nu era un simplu lux.
Era o expresie a puterii, ordinii și rafinamentului urban roman.
Marmura, sculptura și proporțiile atent gândite vorbeau despre istorie și ce ce important era spațiul public.
Astăzi, marmura lipsește aproape complet. A fost luată, spartă sau refolosită în alte construcții. Dar pereții păstrează urmele fixărilor. Fragmentele sculptate și plăcile recuperate sunt mărturii directe ale luxului de odinioară.
Știai că pereții Edificiului roman cu mozaic erau placați cu marmură din trei regiuni diferite, fixată cu niște cuie de bronz? Cum crezi că au reușit romanii să transporte, să taie și să monteze marmura cu atâta precizie?
Vrem să auzim și părerea ta! Participă la dezbatere în comentarii sau scrie-ne la dobrogea.explore@gmail.com. De asemenea, dacă ai idei de subiecte noi sau informații interesante, le așteptăm cu drag!
SURSĂ INFO ȘI FOTO – MUZEUL DE ISTORIE NAȚIONALĂ ȘI ARHEOLOGIE CONSTANȚA