👇 Ai auzit vreodată de „porto-franco”? Adică un port unde mărfurile circulă liber, fără taxe. Sună a paradis comercial, nu? Cândva, ne bucuram și noi de acest privilegiu.
Un port mic cu statut mare și renume
📢 În 1870, Sulina era doar un sat. Pescari, marinari, corăbii și o bară de nisip greu de trecut. Dar lucrurile s-au schimbat rapid. După ce au fost făcute lucrări hidrotehnice la gura de vărsare, Comisiunea Europeană a Dunării a cerut un pas important.
🟣 În 1870, au solicitat Imperiului Otoman să declare Sulina „porto-franco”. Adică un port cu scutiri de taxe vamale. Otomanii au aprobat în același an.
🔎 În 1878, Sulina a revenit României, conform tratatului de la Berlin. Statutul de „porto-franco” a fost păstrat. Ba chiar întărit prin lege, la 15 februarie 1880.
Comerț liber și economie înfloritoare
🎯 Pentru localnici, era o binecuvântare: mărfuri din toată lumea, prețuri mai mici, produse de calitate, libertate de mișcare pentru negustori.
📌 Economia a înflorit. Sulina s-a transformat dintr-un sat de pescari într-un orășel elegant. Un loc cu magazine, cafenele, lume pestriță și limbi străine pe stradă. Un mic hub european pe malul Dunării.
🟢 „Mărfurile debarcate sau în tranzit erau exceptate de obligații vamale” – spuneau documentele vremii.
🔻 Uneori, o idee curajoasă poate schimba pentru totdeauna un colț de lume. Așa a început povestea Sulinei, când a devenit porto-franco și s-a transformat din sat de pescari în poartă deschisă spre Europa. Dar lucrurile se mai pot schimba în favoarea noastră?
Mai e posibil un „porto-franco” în România de azi?
👉 Vrem să auzim și părerea ta! Participă la dezbatere în comentarii sau scrie-ne la dobrogea.explore@gmail.com. De asemenea, dacă ai idei de subiecte noi sau informații interesante, le așteptăm cu drag!
INFO SI FOTO – PAGINA DE FACEBOOK Monografia orasului Sulina- Comarzan Gheorghe