Maliucul a fost cunoscut ca „oraș al științei” în a doua jumătate a secolului XX. Comuniștii au avut intenția utopică de a transforma satul din Delta Dunării într-un oraș al științei și cercetării, plecând de la o stațiune de cercetare.
În acest context, în anii ’70–’80, localnicii au reușit să construiască o viață culturală și sportivă impresionantă. Biblioteca, teatrul, brigada artistică, serbările școlare și jocurile sportive au transformat un sat izolat într-o comunitate vie, dincolo de aspectele ideologizante inerente acelei perioade.
O bibliotecă cu 8.500 de volume
Prima bibliotecă din Maliuc a fost înființată de Stațiunea Experimentală în anii ’50 imediat după construirea laboratorului. Era amplasată în laborator, la etaj, și aduna cărți de specialitate, dar și beletristică. Printre volume se aflau lucrări în limba rusă, cu rezultatele cercetătorilor de acolo.
La sfârșitul anilor ’70, această bibliotecă a fost transferată la Institutul de Cercetări Piscicole din Tulcea. Comunitatea a primit însă propria bibliotecă, odată cu ridicarea căminului cultural.
Noua bibliotecă comunală aduna 8.500 de volume, un număr rar întâlnit la nivel de sat în acea perioadă, mai ales într-o zonă izolată cum era Delta Dunării.
Între 1977 și 1989, bibliotecara Gruia Iordana a devenit figura centrală a acestui loc. Ea îi cunoștea pe cititori, le recomanda titluri și a menținut biblioteca vie timp de mai bine de un deceniu.
Brigada artistică și teatrul satului
Viața culturală nu se oprea la lectură. În Maliuc funcționa o brigadă artistică formată dintr-un grup de satiră și umor și un grup vocal-instrumental. Primii prezentau scenete critice, ceilalți cântau și dansau în competiții cu ansambluri din satele vecine.
Tot aici s-a format și o trupă de teatru. Tinerii locali pregăteau piese pe scena căminului cultural, iar spectacolele adunau aproape tot satul.
Serbări și activități pentru copii
Școala organiza serbări la început și sfârșit de an, dar și de sărbători naționale. Copiii erau implicați și în concursuri de desen pe asfalt, transformând străzile în spații de joacă și creativitate.
Sport și socializare
◉ Fotbalul era cel mai popular sport. Se juca pe terenul satului, iar lângă acesta fusese ridicată o tribună din lemn.
◉ Tenisul de masă avea și el un spațiu dedicat, în spatele căminului cultural.
◉ Tragerile la țintă cu arme de vânătoare erau un exercițiu la care participau și femeile, fiind considerate utile pentru rezervele militare.
Căminul cultural – locul de întâlnire al comunității
Căminul cultural era inima satului. Aici aveau loc nunți, proiecții de film, serbări și petreceri. Sâmbăta era ziua discotecii, iar joia se organiza „joia tineretului”.
Aceasta începea după-amiaza și se încheia la ora 22. Se asculta muzică, se dansa, iar uneori se organiza o tombolă. Obiectele erau aduse de săteni sau realizate în atelierul mecanic – de la scaune și vase până la obiecte casnice. Banii adunați din bilete erau donați persoanelor aflate în nevoie.
Maliuc din anii ’70–’80 nu a fost doar un sat al cercetării, ci un loc unde oamenii au demonstrat că izolarea nu înseamnă tăcere. Între cărți, spectacole și meciuri de fotbal, comunitatea și-a inventat propriul mod de a trăi împreună, lăsând o amintire care merită redescoperită.
Cum ți se pare faptul că un sat din Deltă avea în secolul XX o bibliotecă de 8.500 de volume? Crezi că viața culturală de altădată era mai bogată decât cea de azi în comunitățile mici?
Vrem să auzim și părerea ta! Participă la dezbatere în comentarii sau scrie-ne la dobrogea.explore@gmail.com. De asemenea, dacă ai idei de subiecte noi sau informații interesante, le așteptăm cu drag!
SURSĂ INFO ȘI FOTO – Motoc Corneliu Ștefănița, Maliuc – Orașul Științei, 2016, pp. 178-185