Greu de tăiat, sfărâmicios și dulce până la ultima firimitură. Așa au cunoscut dobrogenii halvaua, pe tarabe sau în prăvălii.
Un desert venit din Orient și cu o istorie de câteva secole.
Originea unui desert vechi
Halvaua își are rădăcinile în Orientul islamic. Cuvântul provine din arabă, „ḥalwā”, care înseamnă dulce. Primele rețete scrise de halva au fost consemnate la Bagdad, în secolul al XIII-lea, în cartea de bucate Kitab al-Tabikh . În Imperiul Otoman, halva a ajuns desert de curte. Palatul sultanului Suleiman Magnificul avea chiar o bucătărie specială, numită Helvahane, dedicată exclusiv preparării acestui dulce.
Drumul către Dobrogea
Odată cu stăpânirea otomană, halva a ajuns și la gurile Dunării. Negustorii turci și tătari au adus halvaua de susan, pregătită manual și vândută în piețele din Constanța, Babadag sau Tulcea. În timp, desertul a fost adoptat și de români, mai ales în perioadele de post, când înlocuia prăjiturile mai scumpe.
Halvagiul din piețele vechi
Imaginea halvagiului a rămas în memoria multora. Cuțitul mare, felia tăiată drept și ambalajul simplu făceau parte din ritual. Spre exemplu, halvaua de Babadag era apreciată pentru gust și consistență, fiind amintită în descrieri de epocă. În Constanța, prăvăliile turcești și armenești au dus mai departe tradiția, făcând din halva un dulce accesibil și căutat.
Halva românească din floarea-soarelui
După 1878, când Dobrogea a devenit parte a României, pe lângă halva de susan a apărut și cea din semințe de floarea-soarelui. Aceasta era mai ieftină și mai ușor de produs local. În secolul XX, halvaua de floarea-soarelui a intrat în producția industrială și s-a răspândit rapid în toată țara.
Halvaua de azi, în Dobrogea
Astăzi, halvaua se găsește peste tot, ambalată sau artizanală. În patiseriile turcești din Constanța sau Medgidia, rețetele de familie continuă să fie păstrate. La Ramazan Bayram, halvaua este prezentă pe mesele comunității musulmane. Pentru români, rămâne desert de post, simplu, dar încărcat de amintiri.
Halva nu a rămas doar un produs clasic. Cofetarii tineri o includ în deserturi moderne: prăjituri stratificate, torturi sau chiar înghețată cu halva. Această adaptare arată că dulcele vechi are încă loc în bucătăria de azi.
Este mai mult decât un desert. Este o punte culturală între români, turci, tătari și lipoveni. Fiecare comunitate i-a adăugat o nuanță, dar împreună au păstrat tradiția vie. Halva rămâne un dulce cu istorie, dar și cu viitor. A fost desertul copilăriei pentru multe generații și continuă să fie prezent în casele și obiceiurile dobrogenilor.
Tu ai mâncat halva de susan sau floarea-soarelui? Știai de unde provine acest preparat?
Vrem să auzim și părerea ta! Participă la dezbatere în comentarii sau scrie-ne la dobrogea.explore@gmail.com. De asemenea, dacă ai idei de subiecte noi sau informații interesante, le așteptăm cu drag!
Bibliografie
- Encyclopaedia Iranica, articol „Halwā”
- Wikipedia, articol „Halva”
- Moment Magazine, „Open Sesame: The History of Halvah”
- Kitab al-Tabikh, sec. XIII – prima rețetă scrisă de halva (menționată în Wikipedia și Moment Magazine)
(Foto realizate cu chat gpt)