Ce se întâmplă azi când la aceeași masă stau români, greci, armeni și evrei?
Într-o vreme în care alte orașe își marcau granițe, la Sulina se construiau biserici, se făceau afaceri și oamenii se ajutau. Cu înțelepciunea simplă a conviețuirii.
O biserică din donații: gestul firesc al grecilor
În 1866, în Sulina, grecii nu au mai așteptat ocazii. Și-au ridicat propria biserică ortodoxă. Sulina devenise pentru ei acasă. Erau deja cea mai mare comunitate din oraș. Cu acordul autorităților otomane și cu sprijinul financiar al Comisiunii Europene a Dunării, au pus bazele unei construcții solide, din piatră de Malta și cărămidă. Un an mai târziu, în 1867, biserica era gata. Acest an e și azi înscris pe placa din altar.
La 1913, în Sulina trăiau 2.977 de greci – aproape 40% din populația stabilă a orașului (7.500 de locuitori). Negustorii și armatorii greci nu doar că mergeau la slujbă, ci și sprijineau financiar biserica. Nu era ceva impus. Era obicei. Respect. Identitate.
Donau sume importante de bani, obiecte de cult, dar mai ales icoane aduse direct din Grecia. Erau gesturi firești pentru cei care simțeau că biserica nu e doar un spațiu de rugăciune, ci și una dintre puținele ancore ale comunității.
Panaghia Myrtidiotsia – darul pentru biserica din Sulina
Una dintre cele mai valoroase donații este copia unei icoane considerate făcătoare de minuni: Panaghia Myrtidiotsia. Numele înseamnă „Maica Domnului din Mirtia” sau „Izvorâtoarea de Mir”.
Legenda spune că icoana originală a fost descoperită în secolul al XIV-lea, de un cioban, pe insula grecească Kythera. Era ascunsă într-un arbust de mirtia – un copac cu miros de mir și tămâie. După descoperire, în acel loc a fost ridicată o biserică, iar icoana a devenit simbolul spiritual al insulei. Praznicul se sărbătorește în fiecare an pe 24 septembrie.
Copia se află astăzi în biserica greacă din Sulina. A rezistat trecerii timpului, războaielor, regimurilor. O prezență tăcută, dar constantă.
Inițial, biserica a avut hramul Sfântul Nicolae de vară, prăznuit pe 9 mai – în cinstea aducerii moaștelor Sf. Nicolae din Mira. Ulterior, hramul a fost mutat pe 6 decembrie, ziua consacrată Sfântului Nicolae, protectorul marinarilor. O schimbare practică, dar și simbolică – pentru o comunitate formată în mare parte din oameni ai mării.
Au trecut peste 150 de ani de când grecii din Sulina și-au construit biserica. Nu ca să se separe de ceilalți, ci ca să rămână ei înșiși, într-un oraș care le-a devenit acasă. Sulina ne arată că diversitatea nu e o problemă, ci o resursă. Că oamenii pot construi împreună, dacă au spațiu, încredere și un scop comun.
Ce știau oamenii din Sulina, în 1866, despre conviețuire – și am uitat noi, azi, cu toate cărțile, discursurile și proiectele noastre „multiculturale”?
Vrem să auzim și părerea ta! ? Participă la dezbatere în comentarii sau scrie-ne la dobrogea.explore@gmail.com. De asemenea, dacă ai idei de subiecte noi sau informații interesante, le așteptăm cu drag!
INFO SI FOTO – PAGINA DE FACEBOOK Monografia orasului Sulina