Cum se făcea școală în Dobrogea multiculturală și ce limbi se vorbeau la 1912?

Dobrogea Explore
Dobrogea Explore
6 Min Read

📶 Învățământul n-a avut dintotdeauna table smart, nici programe pilot.

🟡 Azi ne facem griji dacă cei mici nu învață destulă engleză, franceză sau germană. Îi ducem la cursuri speciale, vrem să fie „dezinvolți” și „bilingvi”. Dar știm cât de mult s-a dezvoltat învățământul și de unde a început totul?

🔹 Acum 100 de ani, în Dobrogea, părinții aveau alte griji. Copiii lor nu știau nici limba în care se ținea școala. La propriu. Ajungeau la clasă și nu înțelegeau ce le spune învățătorul. Nu pentru că erau neatenți. Ci pentru că vorbeau altă limbă acasă.

➤ În 1912, învățământul primar în Dobrogea era ca o misiune imposibilă. Copiii bulgari, ruși, lipoveni, turci, greci sau nemți – fiecare venea cu limba lui. Iar statul român voia să-i educe în română.

🔎 Cum a fost posibil? Ce s-a predat? Cine a predat? Și cum s-a învățat, când nimeni nu înțelegea pe deplin pe nimeni?

👇 Hai să vedem ce și cum învățau, de fapt, străbunicii noștri. Și în ce limbă începeau să înțeleagă alfabetul.

🛑 O școală, cinci limbi și nicio traducere

În 1912, ziarul Minerva scria:
„Toți învățătorii care se perindă în regiunile acestei provincii au de luptat cu foarte mari dificultăți (…). Elementul eterogen ce predomină în Dobrogea e încă străin de sentimentele românești.”

Nu e o metaforă. Copiii chiar nu vorbeau româna.

🟦 Școala era în română. Programa era în română.
Dar în bănci stăteau copii care acasă vorbeau doar bulgară, rusă, turcă, germană sau greacă.

Lipsea limba comună. Și totuși, învățătorii încercau. Unii foloseau desenul ca să explice. Alții învățau câteva cuvinte din limba locală.

❌ Nu existau cursuri de pedagogie interculturală. Exista doar improvizație, răbdare și multă frustrare.

🚫 Și cu toatea astea, barierele erau mai multe. Nu era vorba doar de diferențe de limbă, ci și de lipsă de încredere, de izolare, de lipsuri reale. Mulți părinți nu voiau să-și trimită copiii la școală. Nu vedeau rostul. Și nici nu aveau învățătorii cu ce să-i convingă.

Ce și unde se învăța?

Programa era clară: alfabet, citire, aritmetică, religie, istorie, geografie. Totul „în spirit românesc”.

Dar practica? Altă poveste.

🔍 Cum predai istoria României unui copil care n-a auzit niciodată de Cuza sau Decebal? Cum explici ce-i „Țara Românească” unui neamț din Babadag sau unui copil tătar din Jurilovca?

Uneori, lecția începea cu un cuvânt necunoscut și se termina în tăcere.

🔻 Satele din județul Tulcea aveau școli improvizate, fără localuri proprii. Aproape jumătate din posturile de învățători erau vacante. De ce? Pentru că nimeni nu voia să vină aici. Era greu, era frig, era singurătate. Un post în Dobrogea însemna să înfrunți limbi necunoscute, tradiții diferite, condiții grele de trai… și o presiune uriașă de a reuși acolo unde totul părea împotrivă.

💡 Tu știi ce limbă vorbea bunicul tău la școală?

Poate uiți ca nu a învățat ca tine: limbi străine, laboratoare, proiecte pe calculator. Dar întreabă-l pe bunic, dacă mai poți. Sau caută în amintirile de familie.

🔵 Poate vei descoperi că străbunica ta a învățat să scrie întâi în chirilică.
Sau că bunicul tău știa „Tatăl nostru” în slavonă, nu în română.
Sau că prima carte din viața lui era un abecedar… pe care nu l-a înțeles, ori că studiau multă rusă.

🟣 Școala din Dobrogea anilor 1900 era mai mult decât un loc unde se învăța să scrii și să citești.

Era o zonă de contact. O frontieră.

Învățământul era în română, dar realitatea era multilingvă.

Fiecare elev era un mic traducător între lumea de acasă și lumea oficială.

Iar fiecare dascăl, un pionier într-un spațiu în care limba nu era doar un instrument. Era o provocare.

🟥 Dobrogea a fost și este un loc cu multe limbi, culturi și religii. Tocmai de aceea, școala de aici a avut o misiune specială. Nu doar să predea, ci să unească. Să creeze o limbă comună într-o lume fragmentată.

🟡 Azi, când credem că școala e grea sau că „nu se face destul”, poate ar trebui să ne amintim de dascălii care au început totul fără nimic. Fără resurse, fără clădiri, fără elevi care să le înțeleagă cuvintele.

Bunicii sau părinții tăi, ți-au povestit despre cum se făcea școala pe vremea lor? Câte clase au absolvit sau ce greutăți au întâmpinat?

👉 Vrem să auzim și părerea ta! Participă la dezbatere în comentarii sau scrie-ne la dobrogea.explore@gmail.com. De asemenea, dacă ai idei de subiecte noi sau informații interesante, le așteptăm cu drag!

SURSA PRINCIPALA

▪️ info: Minerva, 24 februarie 1912

▪️ foto: Imago Romaniae

SURSA SECUNDARA – PAGINA DE ACEBOOK A Institutului de Studii Sud-Est Europene

Distribuie acest articol
Lasă un comentariu