La 26 octombrie 1925, vaporul «Iași» a adus la Constanța aproximativ 200 de familii de coloniști macedoromâni, între care numeroși fărșeroți din Albania. Transportul făcea parte dintr-o acțiune mai amplă de colonizare a Cadrilaterului, negociată de o delegație în care Gheorghe Celea, bunicul lui Ion Caramitru, a avut un rol important.
Cine erau fărșeroții
Fărșeroții veneau din regiunea Fraşari/Frashëri, din sudul Albaniei, și din zona Veria-Vodena-Meglenia-Caterina din nordul Greciei. Erau păstori și negustori de munte, organizați în două subgrupuri — șopani și plisoți — cu istorii ușor diferite de migrație. După Primul Război Mondial, granițele redesenate în Balcani au împins tot mai mulți dintre ei să caute un loc nou, iar România interbelică le-a oferit exact asta: pământ în Dobrogea, în schimbul unei vieți lăsate în urmă.
Satele care i-au primit
După 1940, când Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei, aromânii stabiliți acolo au fost recolonizați în localități din Dobrogea de Nord, precum Cogealac, Mihail Kogălniceanu, Palazu Mare, Ovidiu, Poiana, Medgidia și Agigea. O parte dintre familii au primit gospodării și proprietăți devenite disponibile după plecarea germanilor dobrogeni în 1940, însă situația a diferit de la o localitate la alta.
Un port lăudat de călători
Portul tradițional al femeilor fărșeroate avea o piesă centrală: čupăr÷a, o podoabă de cap pe care femeile căsătorite o acopereau cu o pânză albă, aranjată să pară mai înaltă și mai voluminoasă. Cerceii se primeau în dar de la nașă, la botez, iar mai târziu, la logodnă, din partea viitorului soț. La mijloc, femeile purtau un brâu, alb sau de culoare închisă, uneori prins cu agrafe de argint.
„Este cel mai frumos și cel mai pitoresc în toată Peninsula. Hainele lor sunt armonizate între ele cu mult gust, ceea ce dovedește că sentimentul frumosului e bine dezvoltat la femeia din acest grup armânesc.”
Așa descria, în 1895, cercetătorul Ion Nenițescu portul femeilor fărșeroate, într-una dintre primele consemnări scrise despre comunitate.
O cercetare de familie
Manuela Nevaci, lingvista care a studiat cel mai amănunțit graiul fărșeroților din Dobrogea, a inclus printre subiecții intervievați pentru cartea ei chiar propria bunică: Nivaci Olimpia, născută în 1910 la Séa di Supră, în Grecia, stabilită apoi în comuna Poiana, județul Constanța. E un detaliu care spune ceva despre cât de aproape rămâne, pentru mulți urmași ai fărșeroților, povestea plecării din Balcani — nu doar în cărți, ci în propria familie.
Acest text face parte dintr-o serie Dobrogea Explore dedicată etniilor care au trăit, de-a lungul timpului, în Dobrogea. Am răsfoit cărți, studii și arhive vechi, multe aproape uitate prin biblioteci, ca să aducem în fața cititorilor poveștile reale ale comunităților care au clădit, strat peste strat, identitatea acestei regiuni.
Sursă: Manuela Nevaci, „Graiul aromânilor fărșeroți din Dobrogea” (ediție revăzută și adăugită, Editura Universitară, București, 2011).
Foto copertă: cuplu aromân din satul Smixi, frații Manakis — Wikimedia Commons, domeniu public.
Vrem să auzim și părerea ta! Spune-ne ce crezi despre acest subiect în comentarii sau scrie-ne la dobrogea.explore@gmail.com. Dacă ai idei de subiecte sau informații relevante, le așteptăm cu drag!