💡 Ce ai face dacă orașul tău ar fi scufundat în beznă… și nimeni nu s-ar grăbi să-l ilumineze? Ai aștepta? Ai protesta?
La Sulina, răspunsul a venit de la un fost comandor de pe crucișătorul „Elisabeta”. A construit o uzină. A investit o avere. A tras curent pe sub Dunăre. A făcut lumină – la propriu.
👇 Vrei să știi cum? Citește până la capăt. Povestea asta nu e doar despre electricitate. E despre voință, improvizație și curaj.
💡 Orașul în beznă, balul în lumină: contrastul unei epoci
Sulina era port internațional, sediu al Comisiunii Europene a Dunării. Dar până în 1910, doar Palatul Comisiei avea curent. Și asta datorită unui generator adus din SUA în 1882 de inginerul Charles Hartley.
Restul orașului? Felinare cu gaz lampant. Asta era realitatea.Doar în serile de bal, la Cercul Marinei, se făcea lumină. La propriu. Crucișătorul „Elisabeta” venea special și dădea curent pentru petrecere. Iluminatul festiv era „împrumutat” de la marină.
🎯 Adam Jijie, omul care a tras curent în bezna Sulinei
În 1910, totul s-a schimbat. Un fost comandor și inginer mecanic, Adam Jijie, decide că e timpul să lumineze orașul:
🔸 Construiește prima uzină electrică din Sulina
🔸 O amplasează lângă apă, la marginea orașului
🔸 Aduce un motor cu aburi din Germania
🔸 Investește 800.000 de lei din buzunarul propriu
🔸 Trage 30 km de cabluri
Totul, fără fonduri publice. Fără garanții. Doar cu un contract încheiat cu Comisiunea Europeană a Dunării.
📌 Primul cablu tras pe sub Dunăre
În 1912, Jijie trece la nivelul următor. Semnează un nou contract și alimentează cu energie electrică și atelierele Comisiunii aflate pe malul stâng, în zona orașului.
Cum?
După ce a luminat partea dreaptă a orașului, Adam Jijie a primit o nouă provocare: să alimenteze cu energie electrică atelierele Comisiunii Europene a Dunării, aflate pe malul stâng.
🛑 Problema? Nu exista niciun pod, niciun sistem de distribuție. Doar Dunărea.
Soluția? Simplă, dar curajoasă: un cablu electric tras pe fundul fluviului, de la uzina din oraș până la Mila marină 2.
Operațiunea a fost tehnic dificilă, dar a fost executată impecabil, cu mijloacele vremii:
🔹 cablul a fost izolat special, pentru a rezista sub apă
🔹 a fost montat direct pe fundul Dunării, cu greutăți care să-l fixeze
🔹 echipa de lucru a folosit bărci și plute pentru a ghida instalarea
🔹 testele s-au făcut din mers, iar alimentarea a funcționat din prima
Totul a fost gândit de Adam Jijie și pus în practică fără sprijin guvernamental, doar în baza unui contract cu Comisiunea. Într-o vreme în care România abia învăța să folosească energia electrică, Sulina avea deja un cablu tras pe sub Dunăre.
Un detaliu tehnic spectaculos, care spune multe despre voința și priceperea din spatele unei povești de pionierat. Totul a funcționat impecabil. Investiția s-a amortizat în 10 ani.
🔴 Jijie, Arghirovici și Potârniche au luminat orașul împreună
Jijie nu era singur.
🔺 Inginerul Ion Arghirovici, fost ofițer de geniu în armata austrică, i-a proiectat și construit uzina
🔺 Roman Potârniche, fost sergent mecanic pe „Elisabeta”, s-a ocupat de întreținerea motorului
Toți aveau experiență navală. Toți au pus umărul.
⚙️ Curentul din Sulina n-a venit din birouri. A venit din camaraderie.
Sulina nu a fost primul oraș din România cu electricitate. Dar e unul dintre puținele care s-au luminat nu prin decizie de sus, ci prin curajul de jos, de la baza societății. Un comandor, un motor cu aburi și o idee bună au fost suficiente pentru a scoate orașul din întuneric. Într-o vreme în care lumea aștepta „de la centru”, Sulina și-a aprins singură becul.
Ce crezi: mai putem aprinde azi ceva fără aprobări, bugete și ștampile?
👉 Vrem să auzim și părerea ta! Participă la dezbatere în comentarii sau scrie-ne la dobrogea.explore@gmail.com. De asemenea, dacă ai idei de subiecte noi sau informații interesante, le așteptăm cu drag!
INFO SI FOTO – PAGINA DE FACEBOOK Monografia orasului Sulina- Comarzan Gheorghe