Puține locuri din România adună atâta istorie pe un teritoriu atât de mic. Între Dunăre și Marea Neagră, Dobrogea păstrează urmele grecilor care au întemeiat aici primele orașe de pe pământul țării, ale romanilor care au ridicat un lanț întreg de cetăți de-a lungul fluviului și ale stăpânitorilor medievali și otomani care le-au moștenit mai târziu. Am adunat în acest articol cetățile Dobrogei, de la cele mari și bine cunoscute până la cele aproape uitate, grupate pe epoci, ca să-ți poți face un traseu și să înțelegi ce vezi când ajungi acolo.
Orașele grecești de la mare: începutul
Povestea cetăților dobrogene începe pe țărm, cu negustorii veniți din lumea greacă în căutare de grâne și de pește.
Histria (Istros), pe malul lacului Sinoe, lângă comuna Istria din județul Constanța, este cea mai veche așezare urbană atestată pe teritoriul României. A fost întemeiată de coloniști greci din Milet, iar tradiția antică păstrată de Eusebiu din Cezareea fixează întemeierea în jurul anului 657 î.Hr., chiar dacă cele mai vechi descoperiri arheologice datează din jurul anilor 630–620 î.Hr. Vreme de aproape paisprezece secole a fost un oraș viu, cu temple, ziduri și un port, înainte ca laguna să se închidă și marea să se retragă. Astăzi este cel mai important sit arheologic din zonă, cu muzeu la intrare și ruine întinse pe care le poți parcurge pe jos.
Orgame (Argamum), pe Capul Doloșman lângă comuna Jurilovca, în județul Tulcea, este considerată de mulți cercetători chiar mai veche decât Histria. Datările o plasează în jurul anilor 670–660 î.Hr., ceea ce ar face din ea una dintre cele mai timpurii colonii grecești de la Marea Neagră, posibil chiar cea mai veche. Așezată pe un promontoriu stâncos care intră în lacul Razim, cetatea oferă una dintre cele mai frumoase priveliști din întreaga Dobrogea, mai ales la apus.
Tomis, orașul de sub actuala Constanță, a fost și el un oraș grecesc, întemeiat în prima jumătate a secolului al VI-lea î.Hr. și devenit mai târziu capitala provinciei romane Scythia Minor. Aici a fost exilat poetul latin Ovidiu, care și-a scris în acest oraș de margine de imperiu ultimele versuri. Din vechiul Tomis se mai văd astăzi edificiul roman cu mozaic și piese păstrate la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din oraș.
Callatis, la Mangalia de azi, a fost întemeiat de coloniști dorieni veniți din Heracleea Pontică. Tradiția literară antică plasează întemeierea în secolul al VI-lea î.Hr., deși primele vestigii arheologice sigure datează abia din secolul al IV-lea î.Hr., o nepotrivire pe care cercetătorii nu au lămurit-o încă pe deplin. Cert este că orașul a bătut monedă proprie de aur și argint și a avut o viață economică intensă. Ruinele sale se întrepătrund astăzi cu orașul modern, iar o parte se află chiar lângă faleză.
Limesul roman pe Dunăre: lanțul de cetăți
Odată cu romanii, granița imperiului s-a fixat pe Dunăre. Împăratul Traian a reorganizat provincia după războaiele dacice, iar malul drept al fluviului s-a umplut de castre și orașe fortificate care apărau Scythia Minor. Mergând dinspre sud spre nord, întâlnești o adevărată salbă de cetăți.
Primul reper, la câțiva kilometri sud de Cernavodă, este Axiopolis, important port roman unde a fost atestat un colegiu al navigatorilor dunăreni. Urmează, în interiorul județului Constanța, Sacidava, pe dealul Muzait lângă satul Dunăreni (comuna Aliman), și un castru de lângă Izvoarele-Pârjoaia pe care unii cercetători îl identifică, fără certitudine deplină, cu Sucidava — ambele rămase astăzi doar la nivel de temelii. Mai sus, lângă comuna Oltina, se află Altinum, unde s-a descoperit o diplomă militară din anul 100 d.Hr.
Capidava, în satul Capidava din comuna Topalu, este una dintre cele mai bine puse în valoare cetăți de pe acest traseu. Ridicată la ordinul lui Traian, pe un pinten stâncos de pe malul Dunării, are ziduri groase de doi metri și mai multe turnuri, dintre care unele se mai văd și azi. Mai la nord apar Cius, pe dealul Hisarlâc lângă comuna Gârliciu, și Carsium, pe „Dealul Cetății” din Hârșova, un loc fortificat fără întrerupere aproape o mie cinci sute de ani, unde se desfășoară lucrări de restaurare.
Trecând în județul Tulcea, întâlnești Beroe, la „Piatra Frecăței” lângă Ostrov. Apoi vine Troesmis, lângă Turcoaia, una dintre cele mai importante cetăți ale provinciei: aici a staționat Legiunea a V-a Macedonica între anii 107 și 167, iar mai târziu localitatea a fost ridicată la rang de municipiu. La Măcin se păstrează urmele cetății Arrubium, atestată documentar încă din jurul anului 100 d.Hr.
Dinogetia, pe o fostă insulă numită local „Bisericuța”, la câțiva kilometri de satul Garvăn, păstrează o cetate refăcută de Diocletian și o bisericuță din secolele XI–XII, una dintre cele mai vechi biserici medievale păstrate pe teritoriul României. Mai în aval, Noviodunum, sub și lângă orașul Isaccea, a fost baza flotei romane de pe Dunăre, Classis Flavia Moesica, și un punct de trecere folosit secole la rând. La marginea Deltei, șirul se încheie cu Aegyssus, pe dealul din estul municipiului Tulcea, cu Salsovia, lângă Mahmudia, și cu Halmyris, lângă Murighiol, una dintre cele mai importante cetăți romane din apropierea gurilor Dunării, unde s-au descoperit moaștele martirilor Epictet și Astion.
Cetățile din interiorul Dobrogei
Nu toate fortărețele stăteau pe apă. Câteva dintre cele mai importante au fost ridicate în inima podișului, acolo unde se întâlneau drumurile.
Tropaeum Traiani, lângă Adamclisi, este probabil cel mai cunoscut ansamblu roman din Dobrogea. Aici se află monumentul triumfal ridicat de împăratul Traian între anii 106 și 109, care comemorează victoria romană din războaiele cu dacii, alături de un altar și de un tumul comemorativ ridicate încă din 102, pentru soldații căzuți în lupta de la Adamclisi. Lângă monument s-a dezvoltat orașul civil Civitas Tropaensium. Monumentul reconstituit și cele peste patruzeci de metope originale din muzeul alăturat merită o vizită aparte.
Ulmetum, la marginea satului Pantelimon, a fost o așezare civilă transformată la sfârșitul secolului al IV-lea în cetate; aici a săpat marele arheolog Vasile Pârvan. Ibida, sub satul Slava Rusă (comuna Slava Cercheză), a fost cea mai întinsă cetate din interiorul Scythiei Minor, întinsă pe douăzeci și patru de hectare, cu peste douăzeci de turnuri, una dintre puținele cetăți din Dobrogea traversate de un curs de apă.
Evul mediu: cetăți de piatră peste ruinele antice
După retragerea stăpânirii romane, viața a continuat pe aceleași înălțimi, iar peste vechile ziduri s-au ridicat fortărețe medievale.
Păcuiul lui Soare, pe o insulă din Dunăre aparținând comunei Ostrov, ascunde ruinele unei cetăți bizantine ridicate ca bază navală după anul 972, în vremea împăratului Ioan I Tzimiskes. Unii cercetători o leagă de misterioasa cetate medievală Vicina, fără ca identificarea să fie dovedită. Greu accesibilă, doar cu barca, cetatea este astăzi măcinată de eroziunea fluviului, care îi distruge an de an zidurile. Tot bizantină este și Proslavița (Prislava), ridicată în ultimul sfert al secolului al X-lea pe locul satului Nufăru, ale cărei ziduri au fost folosite mai târziu drept carieră de piatră.
Enisala, lângă satul cu același nume din comuna Sarichioi, este cea mai bine păstrată cetate medievală din Dobrogea și una dintre cele mai fotografiate. A fost ridicată în jurul anului 1300, probabil în contextul controlului bizantino-genovez asupra comerțului din zonă, și a fost integrată mai târziu în sistemul defensiv al lui Mircea cel Bătrân, înainte de a fi cucerită de otomani în 1420–1421. De pe zidurile ei se deschide o priveliște largă peste lacurile Razim și Babadag, motiv pentru care rămâne una dintre cele mai îndrăgite destinații din zonă.
Cetățile otomane: stăpânirea care a lăsat puține urme
Vreme de aproape patru secole, Dobrogea a fost provincie otomană, iar punctele importante au fost fortificate sau refăcute. Din păcate, multe dintre aceste cetăți au fost distruse în timpul războaielor ruso-turce din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, ceea ce explică de ce astăzi se mai văd atât de puțin. Cetăți de graniță au funcționat la Isaccea și la Hârșova, peste vechile fortificații romane, precum și la Măcin, pe locul Arrubium-ului. Babadag a devenit cel mai important centru administrativ și religios otoman din regiune, păstrând și astăzi o moschee istorică și mormântul lui Sari Saltuk, iar la Tulcea a existat o cetate ridicată peste vechiul Aegyssus.
Cetăți pomenite în texte, dar încă negăsite
Izvoarele antice mai amintesc câteva așezări fortificate din Scythia Minor pe care cercetătorii nu le-au putut localiza cu certitudine până azi. Printre ele se numără Ad Salices, undeva la vest de lacul Razim, în apropierea locului unde s-a dat în anul 377 o mare bătălie între goți și romani, dar și Talamonium, Parthenopolis, Stratonis, Civitas Ausdescensium ori Tegulicium. Sunt nume păstrate pe hărți și în liste vechi, ale căror identificări rămân ipotetice și o temă deschisă pentru arheologi.
Cum citești o cetate când ajungi acolo
Multe dintre aceste situri nu au ziduri spectaculoase rămase în picioare, ci mai degrabă temelii și contururi pe care trebuie să le „citești” cu puțină răbdare. Tocmai de aceea, o vizită câștigă enorm dacă te oprești întâi la muzeul sitului, acolo unde există, sau dacă mergi cu un ghid. Histria, Capidava și Enisala sunt cele mai prietenoase cu vizitatorul venit pentru prima dată, fiindcă au panouri, poteci amenajate și piese expuse. Celelalte cer mai multă imaginație, dar răsplata e sentimentul rar că descoperi ceva pe cont propriu.
Dobrogea nu este doar plajă și Deltă. Este și cel mai vechi pământ urbanizat al României, un loc unde poți atinge cu mâna zidul lângă care s-au plimbat greci, romani și bizantini. Cetățile ei nu sunt rămășițe moarte, ci repere care leagă peisajul de o istorie pe care merită să o cunoaștem mai bine.
Vrem să auzim și părerea ta! Ai vizitat vreuna dintre aceste cetăți sau ai informații despre altele mai puțin cunoscute? Spune-ne în comentarii sau scrie-ne la dobrogea.explore@gmail.com. Dacă ai idei de subiecte din Dobrogea, le așteptăm cu drag!