În anii ’30, un profesor bulgar umbla prin satele Dobrogei să culeagă dovezi că această zonă e pământ bulgăresc. Specialist în literatură populară, Dimităr Arnauduov voia să își susțină demonstrația nu prin hărți sau documente, ci prin cântece folclorice.
Printre numeroasele balade culese, una spunea o întâmplare petrecută în Dobrogea. Cu oameni reali, locuri reale. Nu era legendă, ci povestea unei crime transmise prin versuri.
Folclorul ca armă de identitate
În anii ’30, folclorul era folosit ca probă în disputele teritoriale. Dobrogea era un teritoriu disputat, pentru poziția sa strategică și bogățiile naturale. Dimităr Arnauduov, profesor și folclorist bulgar, a căutat în satele Dobrogei confirmarea unei identități bulgare profunde. A sperat că baladele locale vor dovedi apartenența culturală a regiunii și că Dobrogea este în mare parte bulgărească.
Dimităr Arnauduov, profesor la Universitatea din Sofia, după cercetarea sa în Dobrogea, a grupat cântecele în patru categorii:
balade haiducești,
cântece de sărbători,
versuri erotice,
balade fantastice.
Planul era clar: să arate că spiritul popular bulgăresc trăiește și în această margine de țară. Dar lucrurile de la fața locului, erau altele.
Balade de import
Cele mai multe cântece culese nu erau locale. Nu menționau Dobrogea, nu aminteau sate sau evenimente din zonă. Erau balade aduse de refugiați din Balcani și Tracia – oameni care fugiseră de războaie sau de foamete.
Cântecele vorbeau despre pașale, despre haiduci rătăciți prin pădurile Rilo și munții Sliven, despre boieri din Tarnovo sau Caragea. Vorbeau despre locuri îndepărtate, eroi legendari și dorul de țara lăsată în urmă. Dobrogea era aproape absentă din cântece.
Balada din Dobrogea: o crimă, nu o legendă
Doar o baladă avea legătură directă cu pământul dobrogean, conform profesorului. Culeasă în satul Hagilar, spunea o poveste concretă, cu locuri cunoscute: Beș-Ghioz, Tulcea, Babadag. Nu era mit, ci realitate, povestea unei crime, transmise către alții, oral.
Balada identificată de Arnauduov ca fiind locală a fost culeasă în satul Hagilar (Hagiebi, astăzi), de la o fată de 15 ani.
Povestea era simplă și crudă: un om bogat e ucis lângă fântâna din Beș-Ghioz. Beș-Ghioz (scris uneori Beșghioz) era, în anii ’30, un sat din Dobrogea, situat în județul Tulcea, în apropiere de Babadag. Astăzi, satul Beș-Ghioz se numește Izvoarele și aparține comunei Izvoarele, județul Tulcea.
Se spune că sluga omului bogat, care a fost rănită, îi dă de gol pe atacatori:
Cătălin Jeliu din Tulcea,
Ciapcân Iorghi și Mihalciu din Enichioi,
Tanasachi, însoțit de alți complici.
Toți sunt prinși și duși la Babadag. Se pomenesc în versuri nume reale, sate din Dobrogea de azi: Baschioi, Enichioi, Tulcea.
Nu era nimic mitic în poveste. Doar fapte, drumuri și nume cunoscute. O mamă își plânge fiul dus la ocnă, o fată își pierde logodnicul. Balada nu trăiește din simboluri, ci din realitatea dureroasă a locului.
Profesorul Arnauduov nu a găsit ce căuta
Restul cântecelor adunate de Arnauduov nu vorbesc despre Dobrogea. Nu apar sate, oameni sau întâmplări din acest loc.
Profesorul spune că cele mai multe balade au fost aduse de bulgari din alte părți – din Tracia, Macedonia, sudul Bulgariei. Chiar și cântecele religioase urmează modele din acele zone.
Baladele românești din Dobrogea vorbesc despre fluviul Dunărea, sate, conflicte și viața de aici. Cele bulgărești reflectă altceva: o memorie adusă, nu o cultură născută pe acest pământ.
În final, folclorul nu a dovedit că Dobrogea era un loc de veche identitate bulgărească. A arătat doar că oamenii și-au adus cu ei cântecele din Bulgaria, dar nu le-au schimbat după noul loc în care au ajuns.
Sunt baladele doar simple povești cântate, sau păstrează ceva esențial din cine suntem? Ce legătură mai avem noi, astăzi, cu cântecele care au vorbit cândva despre locuri, oameni și rădăcini?
Vrem să auzim și părerea ta! Participă la dezbatere în comentarii sau scrie-ne la dobrogea.explore@gmail.com. De asemenea, dacă ai idei de subiecte noi sau informații interesante, le așteptăm cu drag!
Sursa principală info:
„Balada crimei din Beș-Ghioz”, în Arhiva Dobrogei, revistă a Societății pentru Cercetarea și Studierea Dobrogei, vol. II, nr. 1, ianuarie-aprilie 1919, sub direcția lui Const. Moisil și C. Brătescu, București, Tip. Convorbiri Literare, pp 77-81.
(Sursa digitalizată: www.minac.ro)