🟠 Astăzi, ideea că ar fi existat canibali în Dobrogea pare de necrezut. Totuși, la începutul secolului trecut, frica de necunoscut și lipsa de contact între comunități au născut tot felul de zvonuri bizare. Unul dintre acestea spunea că „în Dobrogea se mănâncă oameni”.
📜 Cum a apărut această poveste? În 1916, în timpul Primului Război Mondial, un sat din județul Brăila a primit vizita unor soldați turci, rămași dintr-un regiment otoman. Fără arme și fără gând de conflict, oamenii și-au găsit o ocupație pașnică: au început să lucreze pământul și să vândă zarzavaturi – ridichi, ceapă, legume de tot felul.
📢 Soldații strigau pe uliță, în limba lor: „Bir para, bir para!” – adică „Un ban, un ban!”. Pentru localnici, limba necunoscută și felul diferit de a se purta au stârnit suspiciune și teamă. Mulți săteni nu avuseseră niciodată contact cu oameni de altă etnie și, neștiind cine sunt acești străini, au ajuns să creadă diverse zvonuri.
🔗 Un episod povestit de Pericle Martinescu: un refugiat din sat, care știa turcește, a vorbit cu soldații. Sătenii au reacționat imediat: „Cum ai avut curaj să vorbești cu ei? Nu ți-a fost teamă?” Omul le-a spus că a trăit printre turci în Dobrogea și nu i s-a întâmplat nimic. Replica unei femei din sat a rămas memorabilă: „Și cum, nu v-au mâncat?”
🚫 Teama nu era generată de vreo experiență reală, ci de necunoaștere. Pentru mulți din Moldova sau Muntenia, Dobrogea era un ținut necunoscut, populat de turci, tătari și alte etnii, cu limbi și obiceiuri diferite. Fără contact direct, au apărut mituri – unele complet absurde, ca cel al canibalilor.
🟢 Astăzi, ni se pare amuzant sau imposibil, dar prejudecăți încă există din aceleași motive: distanță și necunoaștere. Dobrogea a fost mereu un amestec de culturi, limbi și povești – nu un ținut periculos, ci unul divers și viu.
👇 Tu ce mituri sau povești ai mai auzit despre Dobrogea? Cum vezi azi relația dintre localnici și cei veniți din alte părți? Scrie-ne în comentarii sau la dobrogea.explore@gmail.com dacă ai trăit sau ai auzit povești interesante!
Sursa principală: Pericle Martinescu, Dobrogea – o stemă a regalității; Vremea, 10 mai 1936
Sursa foto: Imago Romaniae
Sursa secundară: pagina de Facebook a Institutului de Studii Sud-Est Europene