În luna mai, în comuna Valu lui Traian se adună sute de oameni în jurul unui cerc de iarbă, pentru o luptă veche cât stepele Asiei Centrale. Doi bărbați se prind de brâu, se apleacă, se caută din priviri, iar satul întreg ține respirația. E kureș-ul, sportul tradițional al tătarilor din Dobrogea, care cândva nu se dădea pe stadion, ci exclusiv la nuntă.
De la nuntă la competiție anuală
Kureș-ul face parte din aceeași familie de lupte tradiționale practicate în Asia Centrală, ajunsă în Dobrogea odată cu tătarii stabiliți aici de secole. Potrivit celor mai în vârstă din comunitate, cândva se practica exclusiv la nunți, la casa mirelui, în ziua sosirii miresei — dar obiceiul s-a întrerupt și a fost reluat abia după 1989, ca eveniment organizat. Astăzi tradiția a devenit o competiție anuală, care începe de obicei pe 1 mai la Valu lui Traian și continuă apoi în alte localități din județul Constanța.
Un berbec pentru câștigător, un copac pentru cel învins
Regulile de azi păstrează ceva din spiritul vechi al obiceiului. Câștigătorul luptei pleacă acasă cu un berbec, numit „batal”. Cel învins nu rămâne însă cu mâinile goale: primește un „bayrak”, un copac tânăr împodobit cu șapte sau nouă piese de îmbrăcăminte, o formă simbolică de consolare pentru efortul depus.
O tradiție deschisă tuturor
Deși kureș-ul a rămas, în esență, un obicei tătăresc, competiția de azi e deschisă oricui vrea să încerce. Cercetătoarea Adriana Cupcea, care a documentat pe larg comunitatea tătară din Dobrogea, notează că într-un an câștigătorul competiției a fost un macedonean, semn că lupta a depășit demult granițele unei singure etnii. A devenit, cu timpul, un eveniment al întregii comunități dobrogene. Pentru cine vrea să vadă cu ochii lui o bucată vie din moștenirea tătarilor din Dobrogea, prima zi de mai la Valu lui Traian rămâne cea mai bună ocazie.
Acest text face parte dintr-o serie Dobrogea Explore dedicată etniilor care au trăit, de-a lungul timpului, în Dobrogea. Am răsfoit cărți, studii și arhive vechi, multe aproape uitate prin biblioteci, ca să aducem în fața cititorilor poveștile reale ale comunităților care au clădit, strat peste strat, identitatea acestei regiuni.
Sursă: Adriana Cupcea, „Asserting Ethnicity: The Tatars from Dobruja (Romania)”, working paper nr. 63/2016, Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale (ISPMN).
Foto copertă: „Crimean Tatar Colony in Romania” — Wikimedia Commons, autor necunoscut, domeniu public.
Vrem să auzim și părerea ta! Spune-ne ce crezi despre acest subiect în comentarii sau scrie-ne la dobrogea.explore@gmail.com. Dacă ai idei de subiecte sau informații relevante, le așteptăm cu drag!