Astăzi, Marea Neagră înseamnă vacanță, turism și libertate. Stațiunile de pe litoral fac parte din viața românilor. Însă în trecut lucrurile au stat altfel. Pentru generațiile de la sfârșit de secol XIX – început de secol XX, marea era văzută ca o întindere sărată, fără rost practic.
Cum era văzută marea
În tradiția rurală, apa avea mereu o funcție precisă. Ploaia hrănea ogoarele și grădinile, pârâul răcorea vitele, iar iazul oferea pește și stuf. Gârla era bună la spălat pânza și fântâna la adăpat vitele. Pentru toate aceste nevoi exista o logică simplă.
În schimb, marea părea inutilă.
Petru Manoliu, prozator și gazetar interbelic, scria în 1938: „Românul n-a putut înțelege rostul acestei neiertate risipe de ape, și de aceea a întârziat atâta vreme să-și moaie picioarele în azurul lichid.” El a publicat numeroase articole culturale și eseuri în presa vremii, surprinzând obiceiurile și mentalitățile românilor.
Scăldat ocazional sau în scop terapeutic
Timp de secole, românii s-au mulțumit cu ligheanul, cu butoiul și cu feredeul. Marea nu intra în această cultură a utilității.
Scăldatul era ocazional, fără reguli sau infrastructură, în timp ce „băile de mare” au apărut mai târziu, ca practică medicală.
Marea Neagră a început să fie privită ca loc de vacanță abia după 1878, când Dobrogea a devenit parte a României. La Constanța au apărut primele amenajări pentru băi de mare de la noi din țară, inspirate de moda occidentală a tratamentelor balneare.
În 1906 a fost inaugurată stațiunea Mamaia. Adevărata dezvoltare a turismului s-a început în perioada interbelică. Atunci s-au construit și alte stațiuni precum Eforie sau Balcic, iar vacanțele la mare au devenit o realitate pentru tot mai mulți români.
Atracția nu venea din „simțul grandiosului”, ci din contactul cu modernitatea. Astfel, românii au descoperit libertatea plajei. Moda costumelor de baie occidentale a ajuns și aici, transformând țărmul într-un loc al noutății și al deschiderii către lume.
Marea – doar pentru spălat
Într-o notă ironică, Manoliu descria transformarea litoralului și gradul de cultură al românului: „Să spargă ligheanul din cameră, rezervându-și însă dreptul de a intra în valuri cu săpunul de toaletă, cu periuța de dinți și cu prosopul făcut turban. În felul acesta, Marea este transformată în baie colectivă, unde omul se spală o lună ca să-i ajungă un an.”
Această descriere arată că, în primele decenii, românii nu vedeau marea ca loc de odihnă sau plăcere. O foloseau mai ales ca pe o cadă uriașă, unde aduceau obiceiurile de acasă.
O schimbare de mentalitate
În câteva decenii, Marea Neagră a trecut de la statutul de apă nefolositoare la una dintre principalele atracții turistice ale României. Această schimbare a însemnat mai mult decât un obicei de vacanță. A adus dezvoltarea litoralului, apariția stațiunilor, a infrastructurii și a unei economii bazate pe turism sezonier.
Astăzi, marea nu mai este doar un loc de scăldat. Ea adună comunități, oferă locuri de muncă și definește imaginea verii. Dobrogea a devenit astfel locul unde românii au învățat să descopere marea nu doar ca peisaj, ci ca parte a identității lor moderne. Astfel, Marea Neagră a trecut dincolo de utilitate și s-a transformat într-un reper al culturii și vieții românilor. Această transformare face parte din istoria modernă a litoralului românesc.
Crezi că litoralul românesc și-a păstrat farmecul de altădată? A devenit un loc de relaxare sau unul de distracție?
Vrem să auzim și părerea ta! Participă la dezbatere în comentarii sau scrie-ne la dobrogea.explore@gmail.com. De asemenea, dacă ai idei de subiecte noi sau informații interesante, le așteptăm cu drag!
Sursă:
◉ principală – pagina de Facebook a Institutului de Studii Sud-Est Europene
◉ secundară – Petru Manoliu, Mic tratat petru băi de Mare; România, 8 august 1938
◉ foto – Imago Romaniae