Zeci de mii de tineri ajung în fiecare vară la Costinești, fără să știe că stațiunea lor preferată a purtat, cu mai bine de un secol în urmă, un cu totul alt nume: Büffelbrunnen, adică „Fântâna Bivolului”. Așa se numea satul întemeiat aici de coloniștii germani care s-au așezat în Dobrogea în secolul al XIX-lea, unul dintre cele 23 de sate germane ale provinciei. „De ce «bivol» anume — nicio sursă n-o spune; povestea exactă a numelui s-a pierdut.
Trei valuri de coloniști
Nemții au venit în Dobrogea în trei etape: între 1841 și 1856, agricultori din Basarabia și gubernia Herson; între 1873 și 1883, emigranți originari din Suabia; iar între 1890 și 1891, un ultim val, împins de legile rusești care le interziceau străinilor să mai cumpere pământ și de presiunile de rusificare din Imperiul Țarist. Fiecare val și-a construit satele după propriile obiceiuri și confesiuni, catolice sau evanghelice, iar urmele lor mai există și azi în numele vechi ale unor localități dobrogene, chiar dacă puțini mai știu de unde vin.
Malcoci, satul cu cea mai bogată biserică — și cea mai goală
La Malcoci, lângă Tulcea, cel mai înstărit sătean se numea Iohan Turr și avea 175 de hectare de pământ, o avere neobișnuită pentru satul dobrogean de acum un secol. Biserica catolică monumentală ridicată acolo în 1880, la intersecția principalelor drumuri, stă azi în ruină, cu tencuiala gata să cadă și vegetație crescută pe dinăuntru. Când coloniștii germani au plecat, între 1939 și 1940, în valul de repatriere organizat de statul german, în Malcoci au rămas doar preotul și câteva femei, să aibă grijă de o biserică fără enoriași.
Ce a mai rămas
Costinești și Malcoci sunt, în felul lor, două fețe ale aceleiași povești — un loc care și-a schimbat complet identitatea, și un altul care a păstrat, în ruină, memoria unei comunități plecate. Data plecării definitive e cunoscută cu exactitate: 28 noiembrie 1940, aproape 14.000 de germani au părăsit Dobrogea într-un singur convoi organizat. Ce au lăsat în urmă — nume de locuri, case, biserici — se mai poate încă găsi, pentru cine știe unde să se uite.
Acest text face parte dintr-o serie Dobrogea Explore dedicată etniilor care au trăit, de-a lungul timpului, în Dobrogea. Am răsfoit cărți, studii și arhive vechi, multe aproape uitate prin biblioteci, ca să aducem în fața cititorilor poveștile reale ale comunităților care au clădit, strat peste strat, identitatea acestei regiuni.
Sursă: Ioan Georgescu, „Coloniile germane din Dobrogea” (1926)
Vrem să auzim și părerea ta! Spune-ne ce crezi despre acest subiect în comentarii sau scrie-ne la dobrogea.explore@gmail.com. Dacă ai idei de subiecte sau informații relevante, le așteptăm cu drag!